Am ajuns pentru a doua oară în Berlin, la distanță de aproape 12 ani și mi-am reîmprospătat memoria cu obiectivele turistice clasice la care s-au adăugat câteva noi, mult mai interesante.

“Ich bin ein Berliner” (“Sunt un berlinez”) spunea John F. Kenndey în discursul sau din 1963 ca să-i asigure pe vest germani de susținerea Statelor Unite după ridicarea zidului Berlinului:

“Astăzi, în lumea libertății, cine dorește să se laude, spune «Ich bin ein Berliner!»… toți oamenii liberi, indiferent unde trăiesc, sunt cetățeni ai Berlinului, și deci, ca om liber, mă mândresc să spun «Ich bin ein Berliner!»”

Asta pot spune toți cetățenii orașului Berlin care locuiesc în acest oraș de mai mult de cinci ani, pentru că acesta este un loc care a primit o infuzie de nou veniți din toate domeniile, în special artistice, nou veniți ce prind repede rădăcini în metropolă.

Nu mi-am propus să vă învăț istoria, pe care nici eu n-o știu prea bine, dar am fost într-un tur cu un ghid localnic din care am reținut una, alta: orașul Berlin a revenit la statutul de capitală a Germaniei după căderea în octombrie 1989 a celebrului zid care a despărțit orașul în Berlinul de Est (aflat sub influență Uniunii Sovietice) și în Berlinul de Vest (susținut de puterile Vestice și de SUA). Titulatura i-a fost acordată încă din anul 1701, cînd a fost stabilită aici capitală Regatului Prusiei, statut pe care l-a deținut și în perioada Imperiului German (1871-1918), a Republicii Weimar (1919-1933), dar și în timpul Celui de-al Treilea Reich (1933-1945).

Odată unificat, Berlinul a devenit în scurt timp un oraș cosmopolit, dinamic și plin de vitalitate.
Pentru că zidul ce despărțea cele două Berlinuri este aproape sinonim cu orașul, nu ai cum să ratezi Memorialul Zidului. Intrarea este liberă iar gadgeturile interactive te ajută să înțelegi și mai bine cum au stat lucrurile. Tot aici este și East Side Gallery este unul dintre locurile pe care trebuie să le vezi dacă te vrei să afli și mai multe despre zid sau dacă te interesează artă contemporană.

Berlinul a fost vreme de secole un adăpost pentru numeroși imigranți începând cu anul 1685, cînd timp de 10 ani a primit fugarii francezi hughenoti și pînă în perioada războiului rece. Acum Berlinul găzduiește o numeroasă minoritate turc, considerată a fi cea mai numeroasă din afară granițelor Turciei.  Aproximativ 30% din rezidenții berlinezi sunt de origine străină. Să revenim  însă la obiective turistice.

Un edificiu important este clădirea Reichstag, practic, simbolul istoriei Germaniei. După restaurarea sa din 1997–1999, clădirea cu cupola ovoidala, de unde se poate admira panorama a orașului a devenit unul dintre cele mai populare obiective turistice ale Berlinului.

Unii ar zice că nu poți spune că ai vizitat Berlinul dacă nu ai trecut pe la Checkpoint Charlie, muzeul de la fostul punct de control al fortelor aliate care prezintă documente despre evenimente legate de Zidul Berlinului. Aici turiștii se pozeaza cu figuranți îmbracați în uniforme rusești și își ștampilează pașaportul cu vizele fost comuniste. O chestie de gust, desigur.

Nici dacă vrei, n-ai cum să ratezi Poarta Brandenburg, cel mai faimos obiectiv turistic al Berlinului, aflată în Pariser Platz și redeschisă în 1989. La fel și Turnul de televiziune din Alexanderplatz, înalt de 368 de metri, pe care l-am folosit de multe ori ca punct de orientare.

Din păcate n-am ajuns la Palatul Charlottenburg, cea mai mare clădire istorică a Berlinului și fosta reședință de vara a Hohenzollernilor, cu grădini în stil baroc, ideale pentru plimbări în natura, se pare.

Am pierdut însă ore bune prin Potsdamer Platz, centrul modern al orașului, cu cinematografe, un muzeu de film, magazine, Sony Center și LegoLand, o lume miniaturală a divertismentului.
M-am plimbat în lung și-n lat pe celebrele bulevarde Unter den Linden, care a fost întotdeauna o axa centrală a orașului, unde se află unele dintre cele mai importante clădiri istorice ale Berlinului și pe elegantul Kurfursten damm, arteră principala din centrul părții de vest a orașului, plin de restaurantele și magazine stilate.

Un monument care m-a impresionat este biserica comemorativă Kaiser-Wilhelm, cu ruinele turlei bisericii memoriale, construită în cinstea împăratului Wilhelm I, care amintesc și astăzi de ororile războiului.

Din aceeași categorie este și Memorialul Holocaustului, cu  2711 de lespezi de diverse dimensiuni,  tribut pentru evreii morți în timpul războiului datorită planului lui Hitler de a îi extermina. O plimbare printre ele îți da o stare ciudată. Te simți că un copil pierdut într-un lan de porumb, iar tocmai asta a fost și intenția arhitectului Eisenman, care și- a dorit să creeze un sentiment de dezorientare, ceea ce i-a și reușit.

Despre muzee am să fac un articol separat, deocamdată mentionez doar Insula Muzeelor, un ansamblu muzeal aflat din 1999 în Patrimoniul Mondial Unesco. Aici se află Pergamon Museum care găzduiește faimosul Altar Pergamon din Grecia Antică dar și Muzeul Nou, Muzeul Vechi sau Muzeul Bode.

Arhitectura berlineză
Orasul a trecut prin multe încercări. Pentru a va face o imagine de ansamblu putem menționa bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial, care a ras de pe față pământului cartiere întregi, și demolările care s-au făcut în anii ’50 și ’60, executate cu scopul de a îndepărta pericolul de prăbușire a clădirilor șubrede rămase după bombardamente.
În reconstrucția orașului au fost implicate toate resursele și toți cetățenii. Astfel a avut parte de programe eficiente care și-au pus amprenta asupra arhitecturii sale, lăsând în urmă reprezentări ale mai multor stiluri care se îmbină armonios.

Berlin are o mulțime de zone verzi precum Grădina Botanică, Grădina Zoologică sau Parcul Marzahn, cu stiluri de arhitectură și artă peisagistică din întreagă lume : Italia renascentistă, Bali, grădina japoneză și multe altele.
Diversitatea să arhitecturală – comunistă, maoistă, stalinistă, se regăsește în multe zone din Berlinul de Est. Această este însă evidențiată în grandoarea ambasadei sovietice de pe ”Unter den Linden” (Bulevardul de sub tei) sau în clădirea Ministerului Federal de Finanțe. Arhitectură celei din urmă clădiri este de tip național socialist și a fost impusă de Hitler și arhitectul sau Albert Speer. Stadionul Olympia, proiectat de Werner March, este un alt exemplu al stilurilor arhitecturale deosebite din Berlin.
Arhitectura modernă este reprezentată mai ales în zona Potsdamer Platz, care a fost reconstruită de la zero după ce a fost rasă de pe față pământului de bombardamente și demolări. Timp de mai multe decenii, această a fost pământul nimănui, fiind așezată între Berlinul de Est și Berlinul de Vest.
Istoria interesantă a orasului se regăsește între zidurile clădirilor din Gendarmenmarkt, ale palatelor Charlottenburg și Cecilienhof sau bisericilor și catedralelor din oraș.

Când să vizităm Berlinul
Primavara târzie și toamna timpurie sunt ideale pentru plimbări pentru că aduc temperaturi blânde, cu ploi nu prea insistente. Cred totuși că cel mai potrivit anotimp pentru o vizită a orașului Berlin este vara, când maximele rareori depășesc 25 de grade, iar temperatura minimă nu scade sub 13 grade.

Revin cu un articol despre Berlinul alternativ.

Alte locuri de vizitat in Germania, aici.