Vă spun din start că nu am cuvinte de laudă pentru gastronomia columbiană. Ca să nu mai zic că mi-am rupt jumătate dintr-o măsea într-o bucată de friptură de vită! Noroc că dentiștii se găsesc aici la tot pasul, prin urmare s-a rezolvat ușor și mult mai ieftin decât ar fi costat la noi. Sper să mă țină măcar până mă întorc în țară!
Micul dejun e dezamăgitor. Constă, în principiu, în cafea sau ceai, arepa (niște turte de porumb), ouă prăjite și, dacă ai noroc, niște fructe. Renumita cafea columbiană se duce mai mult la export, la mic dejun primești o apă colorată sau ness. În Zona Cafetera sunt însă câteva locuri cu cafea excelentă. La mare căutare e ciocolată caldă cu brânză.
La prânz ai meniu fix (meniu ejecutivo) care constă în general dintr-un fel de supă de cartofi cu legume iar felul 2 e o bucată de carne (porc, vită, pui sau peste) cu garnitură de orez, cartofi sau banane prăjite. Uneori yucca sau fasole și, dacă ai noroc, putin avocado. Plus ceva salată de varză și un pahar de suc de fructe. Ca desert primești, în general, o banană prăjită cu brânză. Acest meniu ejecutivo costă în jur de 10.000 de pesos, adică în medie vreo 3-4 dolari,deci nu avem de ce să ne plângem.
La cină, plătești mai mult, dar opțiunile nu sunt foarte diverse. O specialitate locală pe care o laudă toți e bandeja paisa, o bombă calorică formată din carne, fasole, cârnat, ou prăjit, banane și arepas (un fel de turtă de porumb).
Dacă nu ai o problema cu gustările de tipul street food, ai de unde alege! Hotdog, porumb fiert, carne pe băț, orez cu lapte și o mulțime de fructe delicioase.
Și pentru că tot am pomenit de fructe să știți un lucru – Columbia e raiul fructelor necunoscute! Unele le găsești doar aici și habar nu am cum se traduc așa că iată copy/paste la denumirea originală – zapote, nispero, lulo, uchuva, papayuela, curuba, mamoncillo, guanábana, tomate de arbol, noni. V-am băgat în ceață?
Nici la categoria dulciuri nu prea ai de unde alege. Arequipa e un fel de crema de tipul dulce de leche iar desertul cu brânză și guayaba și orezul cu lapte sunt foarte populare.
La specialități inedite merită menționat porcușorul de Guineea, pe care îl găsești în sud, la granița cu Ecuador. Nu m-am atins de el deci nu va pot spune ce gust are.
Aguardiente e băutură lor tradițională, un fel de țuică cu anason.
Cine caută, găsește! Și cum în gașca noastră aveam și o gurmandă, a avut ea grijă să caute cele mai bune restaurante peste tot pe unde mergeam.
Un restaurant pe care vi-l recomand în Bogota este Andres Carne de Res, cu un design original, pe 5 etaje inspirate din Divina Comedia. Noi am cinat în Purgatoriu iar dacă meniul a fost scump și neimpresionat și-a luat revanșa la categoria atmosfera.
Există și câteva francize care merită încercate.
Crepes&Waffles este una la care am apelat în diverse rânduri și nu ne-a dezamăgit niciodată. Mai puteți încerca și WOK iar pentru cafea, Juan Valdez, un fel de Starbucks local, cu cafea destul de bună.