Pentru că am prins o oferta convenabilă a agenției Tarom, dar în special pentru că visam de mult să ajung în Cernobîl, am ajuns sa vizitez și Ucraina. Am început cu Odessa, un orăsel cochet, care a scăpat cumva de invazia turiștilor, ce are un farmec local irezistibil, romantic, aș zice, dar și o viată de noapte pe măsură.
Cele 3 zile petrecute în Odessa au trecut rapid. Primul contact cu ucrainienii a fost prin intermediul taximetristului care a vorbit tot drumul până la hotel. De la el am aflat că există trei feluri prin care îți poți înregistra mașinile cumpărate din alte țări (n-am să întru în detalii) și tot de la el am aflat că majoritatea turiștilor care vin pe aici sunt americani. For our beautiful girls, a ținut să precizeze mândru apoi ne-a povestit cum stă treaba și cu corupția pe aici.

Ah, înainte de orice trebuie să menționez ceva foarte important – dacă mergi în Ucraina, n-ar fi rău să înveți alfabetul chirilic și câteva cuvinte de bază, dat fiind că lumea cu care interacționezi, la magazin, la restaurantele de cartier sau la metrou, nu știu deloc engleză.
Să ne întoarcem la Odessa și la cum mi-am petrecut cele 3 zile de aici. Odessa nu doar arată fascinant ci, folosindu-se de decorul impresionant care o alcătuiește, se ocupa cu multă responsabilitate să organizeze festivaluri reușite și alte activități cu care nu e chip sa te plictisești. Primul lucru care l-am remarcat a fost arhitectura de aici, cu adevărat fabuloasă. Clădirile grandioase, vechi dar foarte bine păstrate, balcoanele frumos decorate și balustrade împodobite cu fier forjat dau orașului un aer aristocrat. Plus o curățenie aproape sclipitoare și multe parcuri și spații verzi.

Odessa este celebra pentru portul de aici, cel mai mare din Ucraina, așa că deja în prima zi am coborât în port. Poți ajunge aici coborând scările Potemkin, simbolul Odessei. Este vorba de 192 de scări, pe care cinefilii sigur le-au văzut în filmul Crucisatorul Potemkin, în regia lui Serghei Eisenstein. Pentru cei comozi sau mai leneși există și un funicular cu toate că, să fim serioși, 192 de scări nu înseamnă mare lucru!
În port, am depistat câteva statui chiar drăguțe, dar piesa care mi-a stârnit interesul era prea departe că să mă pot apropia așa că am pozat-o de la distanță. Cei care mă cunosc nu au nevoie de niciun hint – da, un far!

După o scurtă plimbare prin port am urcat iar scările Potemkin la finalul cărora se află o statuie a Ducelui de Richelieu.
Într-o altă zi am fost pe plajă. Litoralul Marii Negre seamănă destul de mult cu al nostru, plajă lungă și lată, nisip cu scoici, câteva hoteluri și terase. În rest, mare lucru nu ar fi de zic, poate doar că marea era anormal de înspumata, zici că tocmai avuse loc o petrecere cu spumă.

Într-o plimbare, la pas, prin centru, nu ai cum să ratezi Opera din Odessa, considerată printre cele mai frumoase din Europa. Odessa este unul dintre orașele în care merita să cumperi un bilet la opera chiar dacă nu ești un meloman înrăit. Felul în care este construită clădirea și  acustica unică, aici chiar și o șoaptă poate fi auzită în orice parte a sălii, fac din acest loc mult mai mult decât destinația unui iubitor de operă. Clădirea originală a ars dar a fost refăcută, restaurarea completă fiind finalizată de abia în 2007.

Toate drumurile duc la eleganta stradă Deribasivska, plină de magazine, cafenele, restaurante și baruri flancată de o parte și de altă de copaci majestuoși.
O statuie bizară este Monumentul Portocalei, considerat fructul care a salvat Odessa. Pe scurt – oamenii din Odessa i-au dat împăratului Pavel I un cadou special – 4000 dintre cele mai bune portocale grecești! Acesta a apreciat atât de mult cadoul încât a dublat finanțarea orașului, transformându-l în noul port al Imperiului. Unii ar spune că este un monument al mitei.

Ultima zi am rezervat-o Catacombelor din Odessa. Vorbim de cea mai mare rețea de catacombe subterane din lume, cu o lungime de 2.500 km. Evident, doar o mică parte poate fi vizitată. Am angajat un ghid, pentru că nu le poți vizita de capul tău, care și-a însoțit descrierea cu tot felul legende întunecate și/sau amuzante. Toată afacerea a costat cam 30 de euro pentru 2 persoane, cam mult dacă mă întrebați pe mine.

Primele catacombe au apărut în secolul al XIX-lea, sub forma unor cariere subterane. În timpul celui de-al doilea război mondial, partizanii locali au folosit labirinturile pentru a se ascunde.
De la localnici am aflat că Odessa este considerată capitala umorului. Pe timp de vară, aici are loc Festivalul Umorului, iar străzile orașului devin multicolore și pline de clovni din toate colțurile lumii.

În Odessa am făcut prima dată cunoștință cu gastronomia ucrainiană, cu toate că am vizitat mai mult restaurantele georgiene, pentru care am făcut o pasiune acum 3 ani când am fost în Tbilisi.

N-a trecut zi în care să nu mănânc un borș cu sfeclă dar am încercat și Varenky, un fel de fel de colțunași din aluat umplut cu orice îți trece prin cap. La mic dejun am comandat mereu Nalisniki, niște clătită cu brânză de vaci și stafide,peste care poți turna un pic de smântână și dulceață.
Am văzut prin meniuri că aveau și un fel de sarmale, atât în foaie de varză murată cât și în frunze de viță de vie, Holubtsi se cheamă.
Un restaurant care mi-a plăcut și pe care vi-l recomand este KAZAN, unde gătesc mâncare tradițională, de casă, la cazan, și au niște deserturi foarte bune. Ca băutură am primit compot de casă, care se bea direct din borcan.

Dacă vrei să încerci vodcă de aici o poți găsi în zeci de variante – cu miere, ghimbir, fructe de pădure, grâu, portocale, sau de miri ce alte arome.

Una peste alta, Odessa a fost o surpriză plăcută. Prețurile sunt mult mai mici ca în România, un prânz cu borș, felul doi, deșert și compot nu depășește 10 dolari. Pentru un city break poți lua în calcul chiar și sub 30 de euro/zi.

Al doilea oraș pe care l-am vizitat în Odessa a fost Kiev.