Aventura columbiană a început în Bogota, capitala și primul oraș cu care am avut contact. N-o fi Bogota cel mai frumos oraș, dar prima impresie a fost chiar bună! Și asta imediat după ce am ieșit din aeroport când am constatat că taximetriștii nu umflă prețurile. Șoferul a pornit imediat taximetrul, ba mai mult, avea afișate și prețurile pe kilometraj așa că puteai să îți calculezi și singur cam cât face. Drumul de la aeroport până în regiunea unde eram cazate a costat în jur de 10 dolari.
Surprizele au continuat și a două zi când am descoperit un oraș curat, cu un sistem de transport bine pus la punct. Suspect de mulți polițiști pe stradă, lucru care nu știu încă dacă ar trebui să mă liniștească sau dimpotrivă. Nu mă pricep la politică dar știu că relativ recentul acord de pace dintre dintre trupele de gherilă și guvern a redus semnificativ criminalitatea. Iar acest lucru a repus Columbia pe harta turistică a lumii.
Evident, o teama plutește ușor în aer, mai ales că sunt des avertizată să nu iau taxi de pe stradă sau să nu mă duc în locuri dubioase. Nu pot spune că m-am simțit în pericol dar am stat cu garda ridicată. Și iată că prima poză pe care am făcut-o în Columbia e legată cumva chiar de acest subiect –
Cazarea a fost rezervată prin booking, în zona Chapinero, într-un apartament cu două camere, care costă 56 de dolari pe noapte. Prima surpriză neplăcută: lipsa apei calde. Am citit câteva review-uri pe internet și am observat că majoritatea turiștilor s-au plâns de acest lucru. Apa de la duș e călduță și nu are presiune.
După dușul relativ rece, capitală columbiană ne-a întâmpinat și ea cu o vreme răcoroasă. Prima zi în Bogota ne-am plimbat prin Candelaria, centrul vechi al Bogotei, unde ești avertizat că nu e bine să te prindă noaptea. Am avut grijă să ne conformăm. Peisajul oferit de centru vechi se remarcă în special prin culoare. Câteva case vechi, coloniale, multe hostel-uri și street art cât vezi cu ochii.
Primul muzeu vizitat a fost cel dedicat lui Fernando Botero, cel mai faimos pictor și sculptor al țării, care ne-a readus instant zâmbetul pe buze. Toate subiectele acestuia, atât oamenii cât și obiectele, sunt supradimensionate, umflate, dar adorabile. Opera lui este o metaforă a unor caracteristici ale societății contemporane hipertrofice. Piesa de rezistență – versiunea caricaturală a “Mona Lisei” lui Leonardo da Vinci. Intrarea în muzeu a fost liberă.
Seara am cinat în celebrul Andres Carne de Res, un bar/restaurant pe 5 etaje, cu un design kitschos dar destul de original, ce are ca temă Divina Comedia. Noi am cinat în Purgatoriu iar dacă meniul a fost scump și neimpresionat și-a luat revanșa la categoria atmosfera. Localul este o atracție în sine iar meniul de 70 de pagini e plin de bunătăți. Prețurile sunt însă destul de piperate, dar atmosfera e foarte cool.
A doua zi am vizitat partea posh a Bogotei, cartierul Usaquen, cu restaurante, cafenele și vile impresionante cu grădini pe măsură. A început ploaia și ne-am adăpostit într-un restaurant unde am servit și prânzul. Meniul de prânz are un preț fix, între 3-5 dolari, și e compus din supa, felul doi (friptura cu garnitură), salată, banane prăjite și un pahar de suc de fructe. Dar despre mâncarea columbiana am povestit deja aici, așă ca n-am să mă repet.
Ne-a fost recomandat Muzeul Aurului, unde se afla o impresionantă colecție, lucrată în aur, ce datează din anul 325 î.e.n, un must-see al Bogotei, dar am zis că îi călcăm pragul altă dată.
Am sărit peste cină pentru că am ronțăit tot felul de chestii de pe stradă. Vânzătorii ambulanți au tot ce-ți trece prin cap, porumb copt, friptură pe băț, orez cu lapte, sucuri și fructe proaspete. Totul miroase îmbietor. Îmi vine să gust din tot, ceea ce și fac în primele zile. Porumbul fiert vândut la orice colț de drum e delicios, boabele sunt foarte mari și umflate, diferit că formă de cel de la noi.
A treia zi am dedicat-o Catedralei de Sare din orașul vecin, Zipaquira. Am circulat cu autobuzul local timp de vreo ora. Este vorba de o catedrala romano-catolică spectaculoasă, aflată la aproximativ 183 de metri în interiorul muntelui, fiind realizată în întregime din sare. Este un loc popular atât pentru turiști cât și pentru credincioșii care vin aici în pelerinaj. Se pare că mai există o biserică asemănătoare undeva în Polonia. Intrarea a fost destul de scumpă– 20 de dolari – dar interiorul este îndeajuns de impresionant cât sa nu ne pară rău.
Suntem deja de 4 zile în Bogota și tot n-am învățat să ne orientăm prea bine. Nici nu e de mirare, doar vorbim de ditamai orașul, cu peste 8 milioane de locuitori, deci nu are legătură cu neîndemînarea noastră. Ne deplasăm destul de mult cu uber și, fiind patru persoane, călătoriile au practic același preț că și atunci când am cumpără patru bilete de autobuz, dar în condiții mult mai comode. Ironia face că azi am luat un uber care să ne lase până la poalele dealului unde urmează să facem o drumeție. Prin urmare, azi ne-am testat condiția fizică urcând alături de localnici 1500 de trepte până la vârful Monserrat la 3150 m. Până în vârf ne-am oprit de nenumărate ori, atât că să facem poze cât și să ne tragem sufletul. A meritat din plin însă pentru că am fost recompensate cu o priveliște spectaculoasă de 360 de grade asupra orașului.
După 4 ore am revenit la cazare, am făcut un dus rece și ne-am schimbat în hainele de club. E timpul să luăm pulsul vieții de noapte din Bogota care se pare că e destul de spectaculoasă. Am ales clubul Armando Records, din top 3 cele mai populare cluburi din Bogota. Atât de popular încât am stat stat la coadă vreo 45 de minute că să intrăm în club. Intrarea a costat echivalentul a 12 dolari iar o bere e în jur de 4 dolari. Clubul are 4 etaje, la fiecare fiind alt gen de muzică. Am fugit de zona cu salsa și ne-am oprit la ultimul etaj unde un Dj mixa cu pasiune și talent. Vreo trei ore și tot atâtea cocteiluri mai târziu ne-am întors la cazare.
In ultima zi am sărit peste Grădina Botanică și mai ales talciocul plin de vechituri și obiecte vintage și Cimitirul Central. Cel din Bogota e chiar special, așa că am pierdut mai bine de două ore plimbându-mă prin el, citind epitafurile sau bifând pozele ciudate de pe lespezi.
