Am lăsat în urmă Sydney-ul zgomotos şi m-am cufundat într-o lectură pe care nu mi-o mai amintesc. După vreo trei ore şi jumătate de zbor, avionul a aterizat leneş pe minusculul aeroport din Yulara, stârnind o tornadă de praf prin care nu vedeai mare lucru. Când s-a mai rispit, am realizat unde mă aflu. Într-un loc ce oferă sens expresiei in the middle of nowhere, în outback-ul australian. Primul cuvânt care îmi trece prin cap atunci când îmi amintesc de Uluru e linişte. E greu de descris în cuvinte această linişte pe care nu o mai „auzisemˮ până atunci, dar pe care aveam s-o regăsesc câţiva ani mai târziu, în savană şi prin deşertul Atacama.

Liniște, izolare, sălbaticie, dune de nisip, stânci, aborigeni… poate nu e peisajul ideal pentru o vacanță, dar Uluru, stânca roșie din mijlocul Australiei, are un farmec pe care nu-l poți nega.

Nici nu speram vreodată c-am să cuprind cu privirea stânca roşie din mijlocul Australiei, pe care o văzusem prin filme şi documentare, aşa că atunci când mi-am planificat vacanţa în Australia am zis că Ayers Rock e cireaşa de pe tort a excursiei. Mi-am rezervat totul dinainte, să fiu sigură că o să iasă bine. Am stat trei zile şi două nopţi în Yulara şi, oricât de mult am încercat să trag de buget, nu am putut să ies mai ieftin de 800 de dolari, care naşte fireasca întrebare: merită să străbaţi atâţia kilometri, izolat de restul lumii într-un pustiu arid, să cheltuieşti o grămadă de bani să vezi o piatră?

Răspunsul probabil că diferă de la turist la călător, al meu e deja previzibil. Pentru că stânca aia roşie din mijlocul Australiei are un farmec magnetic căruia nu-i poţi rezista. Şi vă spune asta o persoana cu picioarele pe pământ, care n-a plecat în căutare de experienţe extrasenzoriale sau spirituale, ci doar cu chef de ducă.

Pentru geologi, stânca îşi arată doar nasul, fiind de fapt vârful unei bucăţi enorme de gresie din subteran, veche de aproximativ 600 de milioane de ani. Pentru biroul de turism al Australiei este un filon de aur, această piatră fiind al doilea punct de interes după opera din Sydney. Să nu te mire așadar când ai să vezi tot felul de oferte precum posibilitatea de a admira stânca din elicopeter (120-700 dolari), de pe cămilă (80-125 dolari) sau de pe şaua unui Harley Davidson (preţuri pornind de la 200 de dolari).

Pentru aborigeni, pământul şi stânca sunt sacre, astfel încât din anul 1985, când li s-a recunoscut dreptul de proprietari ai locului, au plasat nişte pancarte prin care le cereau turiştilor să nu se mai urce pe stâncă. Nefiind o lege care să interzică acest lucru, pancartele au fost, evident, ignorate. Eu n-am escaladat stânca, parţial din respect, dar trebuie să recunosc şi din cauza soarelui necruţător care nu se îndura să nu ardă necontenit.

Am înconjurat-o însă cu maşina, vreme de 11 kilometri, şi m-am alăturat celor peste 100 de turişti în apropierea celui mai bun punct de unde o poţi fotografia când vine apusul. Trepiedele erau aşezate, ISO-ul fixat cum trebuie, selfie-stickurile deja lungite, oamenii erau la pândă pentru cel mai bun loc… iar când soarele a început să coboare am început şi noi să numărăm, în gând, zecile de nuanţe de roşu în care se îmbracă – portocaliu, purpuriu, cărămiziu, roşcat-maroniu, arămiu şi multe altele care îmi scapă.

Alături de Uluru, numit şi Ayers Rock, o altă minune care merită bifată aici este Muntele Olga, cu stâncile Kata Tjuta. Altceva oricum nu ai ce face! Mi-am rezervat o zi unei drumeţii prin outback-ul celui mai uscat continent şi am trăit câteva momente de panică atunci când am avut impresia că m-am rătăcit, urmate de gândul firesc că acolo îmi vor rămâne oasele, pe traseul Valley of the Wind Walks. Am întâlnit însă doi turişti cu busolă, polonezi dacă îmi amintesc bine, care m-au luat cu ei spre ieşire.

Kata Tjuta (în traducere, Multe Capete) se află la vreo 50 de kilometri distanţă de resort şi constă într-un labirint de 36 de formaţiuni monolitice din gresie roşcată, modelate de vânt.

N-am sa insist pe magia acestui loc, n-am sa-l descriu in epitete, comparatii, metafore, enumerand toate nuantele de rosu in care se coloreaza stanca la apus, n-am sa povestesc experiente spirituale, n-am sa va induiosez cu istoria sangeroasa a aborigenilor si nici cu aerul prietenos al australienilor. O sa ma limitez la cateva informatii practice si poze care poate or sa va faca dor de duca.

Poţi vizita Ayers Rock în două feluri: pe calea aerului (există zboruri din Sydney, Cairns sau Perth) sau cu maşina, dar ţine cont că eşti în mijlocul deşertului, iar cel mai apropiat oraş (Alice Springs) se află la o distanţă de 400 de kilometri. Daca ai noroc, si daca il rezervi din timp, poti prinde un zbor dus- intors din Syndey la pretul de 400 de dolari, cu companiile JetStar sau Virgin Australia.

În Yulara trăiesc mai puţin de 1.000 de oameni şi în afară de resortul turistic există un singur supermarket.

Locurile unde te poţi caza sunt destul de de limitate – ai trei resorturi foarte scumpe, un sat de vacanţă şi Outback Pioneer Hotel and Lodge, unde am plătit 50 de dolari australieni pe noapte pentru un pat într-o cameră pe care am împărţit-o cu alţi trei călători. Toate cazările sunt la aproximativ 15-20 de kilometri de stâncă, pe care o poţi însă zări de oriunde.

Resortul Outback Pioneer Hotel are piscină, dar şi o zonă de barbeque unde poţi încerca friptură de cangur, struţ sau crocodil. Hotelul are propriul restaurant, iar un meniu simplu de prânz costă în jur de 20 de dolari.

Resortul principal se află la 19 km de stâncă, ceea ce înseamnă că ai să plăteşti 25 de dolari pe autobuz şi 25 de dolari intrarea în parcul Uluṟu-Kata Tjuṯa National Park. Dacă vrei să vizitezi ambele stânci, costă 50 de dolari, plus autobuzul.

Dupa 3 zile de izolare am luat avionul înapoi spre Sydney, unde ma așteaptă o atmosfera total opusă.