Guestpost by Monica Tudora

Cea mai aspra si seaca intrebare care mi-a fost pusa la intoarcerea din India a fost “si? au ceva din tiganii nostri? “la care am raspuns fara ezitare “da. tot” – pentru ca fix asa e si asta a fost si perceptia mea, but then again, who gives a fuck? India cu tot ce inseamna ea m-au marcat – am petrecut aproape o saptamana in New Delhi si imprejurimi, ramanand absolut fascinata probabil in egala masura de plusuri si de minusuri.

Daca vrei sa vezi India, nu mi se pare ca New Delhi ar fi cel mai bun loc in care sa ramai, sau sa faci eforturi pentru a-l bifa, desi poate fi un bun punct de start. Primul contact cu orasul e impresionant, mai ales pentru ca se sta cel putin o ora ca sa poti iesi din aeroport, si nu se grabeste nimeni. Indienii te intreaba de sanatate, de profesie, de familie, incearca sa-ti citeasca tatuajele si se simt comod in ciorba haotica a birocratiei: ti se pune o stampila la vama, una la controlul corporal, una la intrarea in aeroport si una pentru ca ai cumparat lucruri din duty-free shop. La toaleta din aeroport nu se pun stampile, dar in schimb beneficiezi de acelasi control corporal strict, de securitate, in multe cladiri de birouri, hoteluri, food courts sau puncte de interes turistic.

In aer

Delhi e cel mai poluat oras din lume (de trei ori mai poluat decat Beijing) si asta e complet de neinteles pentru cineva care nu a iesit pana acum din Europa, ca mine. Continui sa nu intelegi pana cand ajungi acolo si incerci sa te bucuri de asfintit mijind ochii catre soarele sangeriu – totul e blurat de un ceva greu descriptibil, ceata meets smog meets praf meets uscaciune parfumata. Soarele ar vrea, bietul, sa fie sangeriu-ciclamen pentru oricine-l priveste, dar nu reuseste din cauza aerului laptos. Ca exercitiu, suflati-va puternic nasul seara cand ajungeti la hotel. Eh? Nda, exact despre asta vorbesc… da, povestea cu poluarea e exact atat de serioasa pe cat pare (chestiile care par sa persiste cu incapatanare in toata zona urbana din Delhi sunt masinile in miscare, gunoiul si spitalele – ceva ma face sa cred ca pneumologii sunt foarte cautati), iar faptul ca m-a durut capul aproape zilnic nu face decat sa confirme asta.

Pe pamant

Traficul in Delhi este, putin spus, de vise urate. Am condus in Bucuresti, am crezut ca nu exista trafic mai ingrozitor. Am fost pieton in Napoli si pasager de masina in Istanbul, am crezut ca nu exista trafic mai ingrozitor. Si toate asta pentru ca, exact, nu fusesem pasager in Delhi. Unde traficul este indescriptibil de ingrozitor. In primul rand, nu exista infrastructura oricum, orasul e sufocat de poluare si de oameni in egala masura (cu tot cu zona metropolitana, numarul locuitorilor din Delhi este aproape egal cu cel al Romaniei). Apoi, nu prea exista trotuare, inspre deloc. Apoi, nu exista benzi pe carosabil. Nu au fost trasate, in general. Acolo unde exista, nu le respecta nimeni – masinile ocupa pur si simplu fiecare milimetru patrat de strada ramas liber, intr-o ordine absolut aleatorie. Plus, exista scutere si le poti vedea carduri-carduri asteptand la semafoare, si foarte putine biciclete. Mai sunt si ricsele, desigur, foarte uzate, expuse si nesigure, nu m-a incercat curiozitatea sa probez vreuna. Ideea e sa claxonezi cat mai mult ca sa-ti afirmi prezenta si dorinta de a trece in fata celorlalti. Si cu toate astea, traficul functioneaza. Adica, se misca. Incet, dar se misca, nu am experimentat vreo situatie in care sa fim efectiv blocati. Pare ca sunt niste fire invizibile care conecteaza toti omuletii astia cu o destinatia pe care o au in minte si ii poarta, cum-necum, spre ea. Una dintre marile mele mirari in Delhi a fost cum de nu se enerveaza niciun sofer. Ei bine, asta chiar nu se intampla. Indienii sunt cumva calmi si explozivi in acelasi timp, e greu de pus in cuvinte, dar in trafic nu deschide nimeni geamurile de la masina sa porneasca o conversatie pasionanta despre membrii familiei tale si nici nu se deranjeaza sa coboare la tine ca sa-ti gaureasca parbrizul cu vreo ranga sau sa-ti fluture vreun cutit sub nas.

Transportul in comun e destul de scary, mai ales autobuzele (cele mai ieftine nu au aer conditionat). Metroul nu pare abordabil, desi e foarte promovat, in special in zonele metropolitane teribil de aglomerate – si e oricum descurajant sa folosesti metroul intr-o zona mustind a pietoni, masini si alte vehicule viermuind peste tot.

Concluzia mea de calator jumatate curajos, jumatate speriat de bombe, si de o inconstienta asumata, e ca nu prea ai ce sa cauti in New Delhi daca nu ai masina cu sofer local. Daca aveti alte experiente pozitive cu alte mijloace de transport in afara de varianta asta, m-as bucura daca le-ati impartasi mai jos in comentarii.

Fii binevenit si revino

Unul dintre cele mai mari plusuri de care aminteam la inceput este ospitalitatea. Romanismele cu paine si sare si excitarea majora in fata strainilor (desi dupa ce intorc spatele ne dam coate ca ce negru e unul si ce imputit e altul) sunt pantaloni scurti pe langa ce se intampla in India. Dupa cum unii dintre noi stim deja, pentru indieni strainii si clientii, in special, sunt niste zei, prin urmare vor fi tratati ca atare. Problema mea in momentul de fata e ca nu mi se pare ca pot ajunge vreodata in alt loc din lume in care sa fiu tratata macar la fel (daca nu mai bine) ca in India. Ce-i drept, cazarea la un hotel de patru stele vine la pachet by default cu gentilete, disponibilitate maxima, rasfat, o cultura exceptionala a serviciilor; pe de alta parte, am experimentat aceeasi caldura si in alte forumuri, deci voi continua sa ma incapatanez in perceptia mea pozitiva pana la proba contrarie.

Cumparaturi

Se pot face cumparaturi frumoase in Delhi, se negociaza tot, evident, in functie de spatiul unde se intampla tranzactia (am fost martora la negocieri chiar si in aeroport, in duty free shop). Salurile tip pashmina, aparent realizate din cea mai fina lana de la caprele kashmiri sau nepaleza si nu numai, provenita de sub barbie/gat, sunt un minim-minimorum de 250 de dolari. Sunt extrem de subtiri (se spune ca li se poate testa calitatea trecandu-le printr-un inel!!), dar extrem de calduroase. Sunt mii de modele, insa cele adevarate am inteles ca sunt destul de rare, majoritatea fiind un amestec de laneturi, oricum de buna calitate, care se invart in jur de 100-200 de dolari.

Pasionatilor de bucataria indiana le recomand, evident, sa-si refaca stocurile de condimente si ceaiuri, nu exista nimic care sa se compare cu gusturi autentice aduse acasa. O singura adulmecare si esti transportat automat inapoi in lumea care te-a cucerit, fara sa-ti parasesti propria bucatarie.

Treceti neaparat prin Dilli Haat, o piata cu obiecte de cult, decoratiuni, textile, bijuterii, cosmetice si mirodenii. N-am ajuns decat intr-un singur mall, de unde principala recomandare ar fi excelentul restaurant Punjab Grill.

De mancat

Desi mai fusesera in India in repetate randuri, majoritatea celor cu care am calatorit au suferit de asa-zisul delhi belly – eu probabil eram prea in extaz si plina de energie ca sa ma las rapusa de vreun virus, asa ca m-am infruptat de zor din zecile de feluri vegetariene fara sa am vreo problema. India este, intr-adevar, paradisul culinar al vegetarienilor, desi am aflat cu stupoare ca sunt unele regiuni in care se mananca inclusiv carne de vita, care in alte regiuni e considerata sfanta si lasata sa scormoneasca fervent printre gunoaie, alaturi de porci mici sau caini.

Era totul atat de senzational de bun incat nu am ajuns in nicio zi la desert, o singura data am gustat putin gulab jamun si rasmalai. Nu mi-am facut niciun fel de vaccin inainte sa plec. E strict interzis sa mananci de la tonetele de pe strada sau de la temple, sper ca e clar. Nu in mod special pentru ca ar fi totul nerecomandabil si respectivele locuri nepracticabile, dar sistemul tau imunitar de european slab poate fi rapus rapid si fara greturi (no pun intended) de un fel de mancare de altfel foarte bine tolerat de localnici. Apa nu se bea decat imbuteliata sau desfacuta in fata voastra. Am gustat cateva vinuri indiene, pe care le-am gasit simple si gustoase, deci nu le evitati.

Part 2, soon..