I-am acordat Lyonului o zi și jumătate și mi-a făcut în ciuda venindu-mi în întâmpinare cu cele mai frumoase locuri de joacă, să-mi facă poftă să revin și altă dată. Au complotat și vremea superbă și vinurile demențiale.
Mi-am ales Lyonul ca teren de joacă, și m-am simțit că într-un joc interactiv, în care trebuie să dezlegi mistere, să cauți hărți, să rătăcești prin trecut, iar dacă ai răbdare și urmezi toate indiciile, ai să descoperi comoara. Primul joc m-a purtat în Vieux Lyon, prin pasajele traboules, pasaje secrete din timpul Rezistenței, care îți permit să treci dintr-o stradă în altă, cu curți interioare pline de șarm, multe închise pentru publicul larg. Nici până acum nu îmi este foarte clar cum le identifici- unele le-am recunoscut după inscripții, iar pentru altele m-am ghidat după instinct, adică am încercat orice poartă masivă îmi ieșea în cale chiar dacă majoritatea se încăpațânau să nu se deschidă. E amuzant că multe dintre ele sunt ascunse în curțile locuite de oameni, dar locuitorii par atât de obișnuiți cu turiștii care le intră în ograda încât nu schițează niciun gest.
După ce am bifat cât mai multe pasaje obscure am vizitat un muzeu cam din aceeași zona de interes– Muzeul de Miniaturi si Cinema (despre care v-am povestit aici), aflat într-o clădire frumoasă din secolul al XVI-lea. Doar eram în orașul fraților Lumiere!
După hoinăreala prin orașul vechi, a urmat o vizită în viitor, unde m-am jucat cu niște cuburi colorate în formă de clădiri, proiectate de niște arhitecți sofisticați. Aici, la întâlnirea celor două ape, se află cel mai nou cartier al orașului, Confluence, transformat dintr-o zona industrială într-un loc numai bun de locuit cu clădiri ecologice. Piesele de rezistență ale zonei sunt Cubul Portocaliu, clădirea de birouri spre care se îndreaptă toată privirile din zona, la concurență cu Cubul Verde, la fel de fabulos.
Al treilea joc a fost tot din zona “caută comoară” pentru că am deconspirat toate graffiturile din oraș și, sper că n-a scăpat nici unul! Sunt chiar deosebite, cu aerul loc vintage, care te poartă în vremuri burgheze cu iz decandent.
Cu ce să-i mai fac reclamă? Lyon este un oraș universitar important așa că te lovești mereu de tineri gălăgioși puși pe distracție. Orașul are o așezare de invidiat – situat între râurile Rhone și Saone, și între două coline, așa că merge s-o pui și de un picnic pe marginea apei sau într-unul din numeroasele parcuri dar mai ales că faci o plimbare cu barca sau cu bicicleta de-a lungul râurilor.
Este îndeajuns de mare, al doilea sau al treilea oraș că mărime al Franței, dar nu te simți înghesuit ca la Paris și nici nu te calci în picioare cu hoarde de turiști.
Lyon da clasa și la capitulul gastronomie, despre care se zvonește că este una dintre cele mai spectaculoase din Franța, dar eu am înfulecat ceva pe grabă, deci n-am să insist pe acest capitol. Fiind un oraș studențesc găsești și bodegi cu prețuri decente dar și multe “fromagerie“,„boulangerie”, măcelarii, pescarii, și și bineînțeles, vinării de soi.
Dacă ești turist serios, și nu-ti arde de joacă, atunci vizitează clădiri medievale precum Catedrala și Biserica Saint Paul, biserica Notre Dame de la Fourviere, manastirea Benedictină Saint Pierre, toate aflate în Patrimoniul Unesco din 1998.
