Cu toate că-s o mulțime de chestii care lasă de dorit, Cuba a fost o surpriză foarte plăcută și o recomand tutor celor care nu caută relaxare all-inclusive, ci autenticitate și aventură. Eu n-am plecat să bifez o listă de obiective turistice, ci mai mult la voia întâmplării, fără un traseu concret, să văd cu ochii mei care e treaba pe acolo, cum trăiesc oamenii într-o țară comunistă, având în cap doar clișeele văzute pe la tv sau auzite prin presă. În cele trei săptămâni am vizitat Havana, Vinales, Cienfuegos, Trinidad, Camaguey, Santiago, Holguin și ne-am prăjit câteva zile la plajă din Guardalavaca. Vorbesc brusc la plural pentru că am fost 4 fete în această aventură.

Cheltuieli

În afara biletului de avion, care a costat 800 de euro (airfrance), am cheltuit în jur de 700 de euro pe cazare, masă, transport între orașe, adică o medie de 33 de euro pe zi. Adică fix cam cât câștigă un profesor de franceză pe lună, în Cuba. Nevoile i-au învățat pe cubanezi să fie inventivi și descurcăreți. Majoritatea fac ceva în plus față de muncă lor la stat, altfel nu ar avea cum să supraviețuiască. Cei mai avantajați sunt taximetriștii și cei care lucrează în turism. O cursa de la aeroport până în centrul Havanei costă 30 de euro, iar prin oraș, dacă nu te pricepi să negociezi, poți da și 10 euro pentru o distanță mai mică de 10 km.

În Cuba există două tipuri de moneda – peso (CUP) și peso convertibil (CUC), utilizat în turism. Raportul este de 1 CUC = 24 CUP. La casa de schimb valutar, 1 CUC are aproximativ aceeași valoare cu 1 Euro. Nu lua cu tine dolari americani pentru că, pe lângă comisionul care se aplică tuturor valutelor la schimbul valutar în CUC, acesta se penalizează cu 10%, fără că această operațiune să fie înscrisă în foaia de schimb valutar.

Poți schimba bani la banca dar există și câteva case de schimb valutar care, precum în aproapetoate magazinele din Cuba, deschid și închid când au chef funcționarii sau mai știu eu cine. Turiștii folosesc în general CUP cu care poți plăti cazare, transport sau mâncare, dacă vrei să mănânci în locurile ceva mai răsărite. E bine să ai totuși și niște bani de-ai localnicilor, cu care poți cumpără în piețe sau poți plăti mese la restaurantele de stat.

Transportul

În cele trei săptămâni cât m-am fâțâit încolo și-ncoace am mers cu mașini de epocă, Lada, căruță, coco-taxi, autocar, autobuze, bicitaxi și probabil alte câteva mijloace de transport care îmi scapă.

Turiștii se deplasează între orașe cu autocarele companiei VIAZUL, care au prețuri destul de piperate.  Spre exemplu, un bilet Havana – Cienfuegos, adică 270 de km, costă 20 de CUP (20 de euro) iar unul de la Santiango la Havana (850km) , 44 cuc. Fiind singură companie, cel mai sigur e că faci rezervarea cu câteva zile înainte, pentru a nu avea surprize.

Există și câteva alternative mai ietine, cum ar fi așa numitul camion,  în care ne-am urcat la un moment dat când am pierdut autobuzul, care relativ comode și de vreo 5 ori mai ieftine.

Cazare

În afară de primele 4 zile când am închiriat un apartament pe airbnb, am stat doar la casa particular. În Cuba, fiecare cetățean are posibilitatea să–și închirieze casa, întreagă sau o singură camera, în regim hotelier, și aproape toți o fac. Recunoști ușor casa particular după semnul afișat pe geam, pe ușa sau undeva cât mai la vedere. E ca o loterie, nu știi niciodată în ce condiții ai să stai, așa că verifică bine orice detaliu înainte de a bate palma pentru mai mult de o noapte. Poți avea surprize pentru că uneori, atunci când vezi camera, e doar gazda acasă, dar când te întorci din oraș constați că te-ai cazat în casă unei familii de 5-8 membri, plus vreo 2 câini și trei pisici… În general o camera costă în jur de 20-30 CUC, adică 10-15 euro de persoană.

Camerele sunt dotate cu aer condiționat și frigider în regim mini–bar, în care se găsesc băuturi care costă mai mult decât la magazin. Dacă optezi să iei masa la o gazdă, pentru că majoritatea insistă s-o faci, poți scoate din buzunar mai mult decât la un restaurant cu prețuri medii.

Sistemul asta de cazare e foarte bine pus la punct și fiecare gazdă la care stai îți recomandă o alta, în orașul spre care te îndrepți. Am procedat și noi așa, am mers pe recomandări, din gazdă în gazdă, până când am aflat că există totuși un preț pentru asta. Fiecare persoană care îți recomandă o gazdă primește un procent de la cel la care te trimite, procent pe care îl plătești tot tu. Așa că dacă ai răbdare și îți cauți singur cazare la fața locului sunt șanse să ieși mai ieftin cu 3-5 dolari/camera.

Couchsurfingul nu este o opțiune, nu doar pentru că locuitorii nu au acces regulat la net ci și pentru că cetățenii nu au voie, prin lege, să cazeze oameni gratuit, decât dacă dovedesc că sunt rude sau prieteni.

Există și câteva hoteluri mari, dar nejustificat de scumpe (în jur de 200 euro/noapte) și chiar și așa aglomerate.

Internet

Internetul e un lux în Cuba și, cu mici excepții practice, trebuie să recunosc că nu i-am dus lipsa. Treaba funcționează cam așa: trebuie să cumperi  o cartelă de 2 euro (ai voie doar 3/zi) care funcționează însă doar într-o zona cu wifi, adică în preajma unui hotel  mare sau în piața centrală. Uneori trebuie să stai la coadă chiar și o ora pentru această cartelă, sau o poți cumpără la suprapreț (3-5 euro) de la localnicii bișnițari.

E fascinant să vezi o piață plină de oameni cu nasul în tabletă sau telefon, majoritea nu stau însă pe facebook  îl folosesc ca să comunice cu rudele lor din străinătate.

Siguranța

Criminalitatea este redusă în Cuba dar, că în orice țară săracă, micile țepe sunt inevitabile. Dacă ești femeie, ai să te simți non stop agățată, pentru că flirtul e un sport național la cubanezi. Nu sunt periculoși, ci doar insistenți și, din păcate, nu știi niciodată dacă vin la ține și-ți pun zeci de întrebări despre țara ta din curiozitate sau dacă vor ceva de la tine.

Taximetriștii or să încerce să te păcălească la orice cursa, așa că nu te urca fără să negociezi dinainte.

Noi n-am pățit asta dar am înțeles că  dacă un localnic ia loc cu ține la masă, ești obligat să-i plătești consumația, așa că ai grijă pe cine inviți să ia loc la masă.

Mâncarea și băutura

Înainte să plec în Cuba citisem și auzisem din diverse surse că mâncarea este rară la vedere și atunci când apare, e proastă, puțină și scumpă. Acest lucru e valabil doar în orașele mai mici, în rest, găsești cam peste tot un restaurant in care să-ți potolești foamea fără să te alegi cu vreo toxiinfecție alimentară.

Mâncare cubaneză e în general simplă dar gustoasă și e posibil ca cei în căutarea unor gusturi sofisticate să fie dezamăgiți. Felurile principale constau în carne de pui sau porc, acompaniate de orez și fasole neagră. Salata e ceva minimalist, o roșie, un castravete și câteva firicele de varză.

Dintre legumele folosite se numără platanele (o specie de banane), Yuca sau cartoful dulce. În zonele turistice există însă restaurante în care găsești aproape toate preparatele internaționale pe care le dorești. Prețurile sunt însă pe măsură, o masă, care include și o băutură fiind undeva între 8-12 euro.

Ești în țara romului și a trabucelor așa că, dacă ești amator, nu rata șansa de a le savura direct la sursă.

Desertul, rar la vedere, constă în general în orez cu lapte, care avea gust de lipici pelicanol, flan (cremă de zahăr ars), înghețată sau salată de fructe. Dulciurile sofisticate segăsesc doar în restaurantele de lux și au prețuri aliniate la cele europene.

Vremea

Cei mai mulți turiști europeni aleg să viziteze Cuba iarna, pentru a scăpa de frig, dar țara poate fi străbătută fără probleme în orice sezon al anului. Eu am fost în luna noiembrie, iar vreme a fost perfectă. Cuba are o climă tropicală umedă. Aici, sezonul uscat se întinde din noiembrie până în aprilie, cu temperaturi medii de 22-25 de grade. Sezonul ploios durează de obicei din mai până în octombrie, când ai să întâlnești temperaturi de peste 26 de grade.

Viață de noapte

Înainte să plec în Cuba mă așteptăm să mă trezesc teleportată undeva înainte de 89, în plin comunism. Ei bine, comunismul de azi nu are nicio legătură cu ce am trăit noi înainte de 89, cubanezii bucurându–se de o mulțime de libertăți. În Havana există niște baruri și cluburi fabuloase iar în alte orașe mari am dat peste câteva showuri de travestiți.  Cam peste tot răsună muzică salsa, pe care o urăsc și mai mult decât o făceam înainte, dar poți găsi și câteva locuri cu muzică mai ascultabilă.

Majoritatea havanezilor  își petrec serile pe Malecon, faleză lungă de 7 km, unde e o vânzoleală permanentă. Se vine în gașcă, în cuplu sau chiar și singur, se cumpără o sticlă de rom care se da din mâna în mâna, până la ivirea zorilor. Weekendurile, pe Malecon, ai impresia că tocmai e pe cale să pornească o revoluție sau că jumătate din Havana a ieșit afară, atât de aglomerată e faleză. Turiștii se înghesuie în baruri legendare gen Floridita și Bodeguita del Medio, unde își făcea veacul Ernest Hemingway.

Un loc cool din Havana este FAC – Fabrica del Arte, singurul loc unde am văzut hipsteri cubanezi, o fabrică de 3 etaje, cu galerii de artă, cinematograf, sala de concerte, etc. Intrarea costă 2 euro, dar în weekend, ai grijă să vii înainte de ora 21:00, dacă nu vrei să stai vreo ora la coadă la intrare.

Viza

Da, românii care călătoresc în Cuba au nevoie de viză de intrare! O poți obține pe loc de la ambasada Cubei din Romania sau străinatate și costă 22 de euro. Vizele se emit pentru o perioadă de 30 zile.

Despre modă cubaneză v-am povestit aici iar despre cum l-au deplans oamenii e Fidel, aici.