Dacă alegi să vizitezi Malaezia poți afla ce fel de turist/călător ești – cel clasic, care preferă orașele mari sau cele încărcate de istorie dar și ceva natură, sau cel aventuros, care se avântă în jungla deasă. Asta pentru că Malaezia are două teritorii distincte: partea de sud cu Peninsula Malaezia și insulele adiacente, și partea de nord cu insula Borneo. Cele două regiuni se află la o distanță de 650 de km, și sunt separate de Marea Chinei de Sud, ambele fiind destinații interesante, care merită o vizită. Ai ghicit, cea pentru aventuroși este Borneo!
Spre deosebire de țările sau insulele care îți oferă doar plajă și natură, Malaezia are și orașe fascinante cu zgârie nori, șosele ultramoderne și temple precum și o diversitate culturală bogată. În Malaezia găsești plaje albe, recife de corali, plantații de ceai, păduri tropicale dar și cel mai înalt vârf muntos din Asia de Sud – Muntele Kinabalu, la 4100 m. Infrastructură este uimitoare iar economia țării este stabilă așa că n-ai să te lovești de țepele turistice caracteristice țărilor sărace din Sud-Estul Asiei, dar nici nu trebuie să scoți din buzunar prea mulți bani.
Singurul inconvenient ar fi că turismul lor e gândit să satisfacă în special turiștii asiatici (mai ales chinezii), care au o imagine destul de diferită față de vestici.
Eu am stat 3 săptămâni în Malaezia, timp în care am vizitat Kuala Lumpur- Penang (George Town) – Langkawi – Malaka și câteva zile în regiunea Sabah din Borneo, care au fost highlight-ul acestei excursii.
Iată câteva impresii la prima vedere:
Am început aventura cu Kuala Lumpur, capitala fiind primul loc vizitat de majoritatea turiștilor care vin în Malaezia.
Odată ajuns aici, nici nu-ți vine să crezi că acum doar 150 de ani, Kuala Lumpur era un sat de mineri. Azi, KL e un oraș ultramodern, comparabil cu Tokyo, care atrage turiști din lumea întreagă.
Mai mult de 5 zile nu prea ai ce face în acest hațiș de zgârie nori unde traversezi pasarele suspendate și intri din mall în mall. Chiar și 3 zile îți sunt de ajuns să vizitezi Palatul Național, Turnul Kuala Lumpur, Moscheea Jamek, Muzeul Național, Istana Negara și bineînțeles, Turnurile gemene Petronas, simbolul capitalei și una dintre cele mai înalte clădiri din lume care uimește prin arhitectură și design. Ce mi-a plăcut însă e că orașul are o mulțime de spații verzi, parcuri, ba chiar și o mini–junglă, unde te poți refugia pentru câteva ore dacă te copleșește aglomerația citadină.
Centrul istoric al orașului găzduiește câteva atracții precum clădirea Sultan Abdul Samad, din Piată Merdeka, și vechea gara Kuala Lumpur.
N-am apucat să urc până în Turnurile Petronas, la 436m, de unde se zvonește că ai avea o priveliște panoramică uimitoare asupra orașului, pentru că trebuie să îți faci rezervare în avans și costă în jur de 35 de dolari. Dacă ții morțiș să vezi orașul de sus, poți încerca și varianta KL Tower, de 421 metri, care îți oferă o privire de 360 de grade, fiind în mijlocul unei mini-jungle, pe care o poți vizita însă doar până în ora 17.00.
Pentru că m-a copleșit total haosul din Kuala Lumpur, am zis să respir și altfel de aer așa că am făcut o excursie până la Peșterile Bătu, aflate la doar 13 km de capitală, unde poți ajunge simplu, cu trenul. Am urcat cele 272 de trepte săpate în calcar pentru a ajunge la peșterile ce găzduiesc temple hinduse și am imortalizat statuia aurită a Lordului Murugan, zeul hindus al războiului, care păzește intrarea.
Un alt loc din Malaezia care mi-a plăcut destul de mult a fost insula Penang. Aici se resimte din plin influența chineză, cu restaurante bune și hoteluri de lux aflată chiar pe plajă cu nisip alb. Capitala insulei, listată în Patrimoniul Unesco, este George Town, un oraș celebru pentru arhitectură și gastronomie, colorat de zeci de grafittiuri interesante, printre care și “Children on a Bicycle”, unul dintre cele mai fotografiate din această țară.
Borneo mi-a plăcut cel mai mult din Malaezia, pentru sălbăticia naturii și atmosfera autentică. Și aici există orașe mari și moderne, cum ar fi capitala regiunii Sabah, Kota Kinabalu, unde probabil că îți vei începe aventura, fiind dotat cu aeroport. Despre Borneo, am povestit una-alta, aici.
Partea malaeziană din Borneo (există și o parte indoneziană) este împărțită în regiunile Sabah și Sarawak, fiecare cu frumusețile ei. Sabah este un rai al scufundătorilor care au la dispoziție recife de corali dar și păduri cu urangutani, în vreme ce Sarwah se adresează în special celor interesați de cultura locală, aici fiind o mulțime de triburi interesante.
În Borneo am dat peste Manana Beach, o plajă superbă și aproape pustie, la care se ajunge doar cu barcă, unde am împărțit timp de 5 zile soarele și nisipul cu maxim alți 8 turiști.
Tot în Borneo se află Muntele Kinabalu, cel mai înalt din Malaezia, și din Asia de Sud, cu vârful în vânt la 4092 metri, renumit pentru biodiversitate sa.
Am petrecut și câteva zile în Insula Langkawi, un arhipelag ce cuprinde 99 de insule cu plaje de vis din nord-vestul Peninsular. În momentul de față insula este destinația numărul 1 de vacanță a Malaeziei, dar pe mine nu prea m-a impresionat. E o regiune care atrage o mulțime de petrecăreți, pentru că este zonă duty-free așa că aici poți găsi alcool ieftin, spre deosebire de restul țării unde o sticlă de bere ajunge uneori chiar și la 7 dolari. Asta pentru că este o țară musulmană iar consumul de alcool este limitat spre inexistent. Pe insula am vizitat Langkawi Sky Bridge, un pod modern din sticlă și oțel care șerpuiește vreo 125 de metri la 660 de metri deasupra junglei.
Am stat 2-3 zile și prin Mallaca, zis și Melaka, orașul cultural aflat în Patromoniul Unesco din anul 2008. Aici se află cea mai veche moschee din Malaysia dar și primul templu înălțat în peninsula de către chinezi. De aici am luat drumul spre Singapore, care merită din plin o vizită de câteva zile.
Din păcate n-am ajuns până în Cameron Highlands, pentru că prognoza meteo nu era favorabilă, dar dacă ai șansa s-o faci, fă-o! Se zvonește că este una dintre cele mai frumoase regiuni ale țării, ce pare decupată din vederi. Aflat în partea de sud a Peninsulei Malaysia, la 1829 metri deasupra marii, în Cameron Highlands poți face numeroase trasee printre plantații de ceai, ferme cu pomi fructiferi și jungle dese.
