Am făcut o pasiune pentru America de Sud pe care sper să ajung s-o vizitez cât mai des. Dintre cele 13 ţări găzduite pe acest teritoriu am apucat sa vizitez Argentina, Peru, Chile, Bolivia, Columbia, Ecuador şi Uruguay si mi-am ales favoritele. Iată orașele care mi-au plăcut cel mai mult.

Buenos Aires (Argentina)

Primăvara, Buenos Aires capătă nuanţe mov-purpurii, direct responsabili fiind copăceii Jacarandas, care îşi etalează florile în toate spaţiile verzi ale oraşului.
Merită să vizitezi întreagă Argentina, cu gheţari spectaculoşi, nesfârşita Patagonie, Cascadă Iguazu şi Ţară de Foc dar deocamdată am să-mi limitez povestea la Buenos Aires, probabil cel mai cosmopolit oraş din America de Sud. Ai să-i remarci aerul boem, latin, încă din momentul în care ai coborât din aeroport. Oamenii sunt relaxaţi, dar în acelaşi timp plini de energie molipsitoare, dezinhibaţi şi curioşi să te cunoască.

Nu rata:

• O vizită prin coloratul cartier LA BOCA, cândva un port sărăcăcios, populat de imigranţi italieni care lucrau la şantiere navale. Cocioabele pricăjite în care locuiau aceştia au fost vopsite în culori vibrante că să aibă un aer mai vesel, transformând cartierul într-o zona turistică de top. Peste tot auzi muzică lui Carlos Gardel, vocea tangoului, iar dacă eşti admirator de fotbal nu rata o partidă pe celebrul stadion Bocca Juniors. Nu te îndepărta însă prea mult de străduţa EL Caminito. Se zvoneşte că dincolo de zona turistică, criminaliatea e în floare, aşa că, dacă s-a întunecat, mai bine te întorci acasă cu un taxi.
• Dă în mintea copiilor şi sari şotronul pe străzile unde şi-a găsit inspiraţia Cortazar.
• O tură duminicală prin cartierul SAN TELMO, care se transformă într-un târg de antichităţi ce te transportă într-un trecut îndepărtat, dar cumva familiar.

• Împarte un mate (ceai tradiţional care se serveşte într-un recipient făcut dintr-o plantă al cărei fruct are o coajă tare şi se bea cu un păi metalic cu filtru) la umbra copacilor din parcurile Palermo.

Valparaiso (Chile)

Comparat adesea cu San Francisco, uneori chiar şi cu Berlin, Valparaiso, sau Valpo cum îl numesc localnicii, este ceea ce ar trebui să vezi în dicţionar atunci când cauţi cuvântul cool. Departe de a fi paradisul pe pământ, oraşul se prezintă ca un hăţiş haotic de case colorate cocoţate pe 42 de dealuri care-ţi testează condiţia fizică, oferindu-ţi la schimb o panoramă spectaculoasă asupra Pacificului.
Gălăgiosul Valaparaiso este un oraş-port, înconjurat de dealuri unde urci şi cobori scări în culorile curcubeului, dotate şi cu lifturi sau funiculare din fier forjat. Centrul istoric este declarat patrimoniu Unesco, iar printre obiectivele must-see se numără şi casa lui Pablo Neruda, La Sebastiana, cocoţată tot pe dealuri, care are o grădină fabuloasă.

Nu rata: Urcă si coboară cât mai multe cerros (dealuri), evită-le însă pe cele rău-famate. Cele mai frumoase sunt din păcate şi cele mai turistice, mai exact Cerro Alegre şi Cerro Concepción, pline de hosteluri pentru toate gusturile şi buzunarele, magazine ale designerilor locali, galerii de artă, restaurante şi cafenele, berarii artizanele, case victoriene sau conace gotice şi street art cât vezi cu ochii.

O tură cu autobuzul între Valparaiso şi Vina del Mar, care seamănă cu o tură într-un rollercoaster sau cu un raliu dement al şoferilor de autobuz.
Primavara e numai buna pentru o baie în Oceanul Pacific, chiar dacă apa nu este întotdeauna prea caldă.

Cartagena (Columbia)

Cel mai frumos oraș colonial al Columbiei, sau chiar al Americii de Sud, te cucerește de cum ai pus piciorul pe pământ. E greu de descris în cuvinte, trebuie văzut, simțit pe propria piele. Așteaptă-te însă la prețuri mari, aglomerație, zăpușeala și hoarde de turiști, pentru că nu ești primul și nici ultimul care a aflat de această destinație.
Localizată strategic pe Coasta Caraibelor, Cartagena a fost unul dintre cele mai importante porturi din Spania Colonială. Aici, te poți plimba pe zidurile gigantice de până la 30 de metri grosime și 11 km lungime, care au protejat cândva orașul de pirați. Istoria bogată a acestui oraș se reflectă în arhitectură colonială cu case vechi, balcoane fermecătoare și piețe cochete. O plimbare prin orașul vechi te duce înapoi în timp sau te va teleporta în romanele lui Marquez.

Am pierdut o zi întreagă în Orașul Vechi aflat, desigur, în Patromoniu Unesco. E elegant, plin de hoteluri luxoase de care nu te prea poți atinge, dacă ai un venit mediu. Dacă ești turistul ca la carte, atunci alătură-te celor câteva zeci de turiști care admira apusul de la cafeneaua Cafe del Mar.

Nu rata: Dacă vrei să iei pulsul vieții de noapte, îndreaptă-te spre zona Getsemani, plină de graffiti, hosteluri și cafenele accesibile.

Cusco (Peru)

Pentru peruani, Cusco e „buricul pământului”, şi chiar asta înseamnă în limba quechua, capitala istorică a ţării Peru fiind de zeci de ori mai frumoasă decât capitala economică, Lima.
Cu peruanii n-ai însă şanse prea mari să te împrieteneşti, cei aproximativ 350.000 de locuitori, trăind în mare parte din turism, aşa că să nu te mire dacă îţi vor cere bani pentru orice fotografie vrei să le faci, sau pentru orice poveste sunt gata să-ţi dezvăluie.

Desemnat partrimoniu mondial Unesco, Cusco este un hub ce adună anual milioane de vizitatori, majoritatea, în drum spre Machu Picchu. Cusco este cel mai vechi oraş locuit permanent din America de Sud, despre care se spune că a fost fondat în secolul al XI-lea. Din păcate spaniolii au distrus o mare parte din templele şi palatele incaşe, şi şi-au construit propriile biserici pe temeliile acestora.
2- 3 zile îţi sunt de ajuns că să explorezi oraşul de unul singur, în care ai timp să vezi Plaza des Armas (Piaţa Centrală), Catedrala de Santa Domingo, cartierul San Blas unde se află strada de piatră Hatunrumiyoc cu zidurile Palatului Arhiepiscopal , Muzeul Inca sau Templul Soarelui Koricancha. Orasul e plin de localnici in costume populare, insotiti de lame, care incearca sa faca un ban de pe urma pozelor tale.

Nu rata: Prinde un loc pe o bancă din Piaţă Centrală şi aşteaptă apusul ireal când cerul parcă ia foc.
Încerca două din specialităţile locale: friptura de porc de Guineea şi berea din frunze de coca.

Sucre (Bolivia)

În Bolivia, cea mai defavorizată ţară din America de Sud, şi singură unde ai nevoie de viză, sărăcia nu reuşeşte să pună în umbră frumuseţea ţării. Aici, balanţa dintre aventurile plăcute şi cele neplăcute a fost mereu constantă. Ai să descoperi o ţară temperamentală, cu revolte ad hoc, care pune la încercare chiar şi răbdarea celui mai calm om de pe pământ. Oaza de linișite a ţării se numeşte Sucre, oraşul despre care puţini cred că ştiu că este şi capitala Boliviei.
Am stat aproape o săptămâna în cel mai frumos, dar totodată cel mai conservator oraş din Bolivia, şi aş mai fi stat încă pe atât dacă nu aveam alt program.

Nu rata: Fotografiază clădirile coloniale care i-au dat numele de Oraş Alb şi imaginează-ţi cum se trăia în Spania aristocratică în secolul 16.
Ia lecţii de spaniolă. Sună aiurea, dar o mulţime de străini vin aici ca să ia lecţii de spaniolă, şi rămân mai mult decât e cazul. Majoritatea lecţiilor sunt de fapt nişte plimbări prin aer liber, însoţite de explicaţii în engleză şi spaniolă, deci nu te aştepta să vorbeşti fluent după 2-3 săptămâni.