Mi-a plăcut foarte mult în Guatemala, după cum probabil v-ați dat seama dacă ați mai citit și alte povesti din relativ recenta mea călătorie pe acolo. Cred că nu exagerez când spun că a fost una dintre cele mai relaxate călătorii din America Latina, fără incidente, fără bătaie de cap… o lună în care am avut timp să descopăr, triptil, toate minunile acestei țări. Și dacă tot am pomenit de minuni, să vă povestesc puțin de Tikal care este, alături de Antigua și Semuc Champey, un must-see al țării.
Tikal, situl mayaș și totodată cel mai vizitat obiectiv turistic al Guatemalei, se află de ceva vreme in Patrimoniul Unesco. De fapt, să te duci în Guatemala și să nu dai o tură pe la Tikal e ca și cum ai fi in Peru și nu ai vizita Machu Picchu!
Cel mai popular loc unde faci o oprire înainte de Tikal este Flores. Această peninsulă micuță de pe lacul Peten Iza, s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere turistic, fiind practic poarta spre Tikal. Majoritatea turiștilor care vizitează situl se cazează mai întâi aici, acesta fiind cel mai apropiat oraș. Prin urmare, întreagă peninsula e plină de hoteluri și pensiuni pentru toate buzunarele, iar restaurantele și cafenelele se întrec în oferte. Partea bună e că zona a reușit cumva să rămână autentică, cu casele vechi, dar bine ingrjite, cu copiii localnicilor care fac baie în lacul care înconjoară orășelul, cu pescarii care își văd de treaba lor și tinerii care se plimbă seară pe faleză. Atmosferă plăcută și relaxată de aici m-a convins să-mi iat 3 nopți de cazare, în loc de una, cât plănuiesem inițial.
Peninsula e plină de mini-agenții turistice care oferă excursii spre Tikal, pe care le compar ca să o aleg pe cea mai bună.
Intrarea în sit costă 21 de dolari, la care se adaugă și transportul de la hotel, încă vreo 10 – 15 dolari, în funcție de compania aleasă. În interior, poți alege un tur ghidat, care costă în plus, sau te poți plimba de unul singur printre ruine. Ceea ce am și făcut.
Tikal este unul dintre cele mai mai mari situri arheologice și centre urbane precolumbiene ale civilizației Maya. Aici, în acest parc cu o suprafață de 567 de km pătrați, cultura și natura au fost puse sub protecție. Întregul oraș mayaș, cu ruinele a vreo 4000 de clădiri și piramide face parte din Patrimoniul Unesco din 1979. Situl se află în mijlocul unei păduri tropicale unde trăiesc numeroase specii exotice de păsări și animale iar flora și fauna este uimitoare. De aceea îți recomand să te duci să vizitezi situl cât mai devreme posibil, cum se crapă de zi. Așa vei avea șansă să vezi o mulțime de animale, în habitatul propriu, va fi mai răcoare și nu va fi deloc aglomerat. Eu am văzut o mulțime de tucani, papagali multicolori și alte păsări pe care nu le-am recunoscut dar și cîteva animale precum coati, un fel de raton simpatic, care își ține mereu coada vărgată în vânt.
Tikal a fost capitala unuia dintre cele mai puternice regate ale civilizației mayașe. Deși construcțiile sale sunt datate ca apărute în secolul IV i.e.n., se consideră că perioada de apogeu a fost atinsă între anii 200 – 900 e.n. N-ai nevoie de mai mult de 3-4 ore ca să vizitezi întreg complexul. Când mă îndreptam spre ieșire, m-am felicitat pentru ca am ales să vizitez situl cu noaptea în cap. Practic, am avut tot parcul pentru noi! Acum, coada la intrare era imensa, iar parcul era plin de turiști. Nici nu-mi imaginez cum ar fi fost să ne inghesuim cu toții laolaltă!
