Am ajuns in Kathmandu de doua ori si, desi este unul dintre cele mai poluate orase in care am fost, m-as intoarce oricand, chiar si in perioada musonului sau doar pentru o zi, sa ascult un concert in Thamel sau sa ma plimb prin frumoasele lui piete.

Traficul ingrozitor, drumurile proaste, cersetorii agasanti, vanzatorii de suveniruri care te urmaresc peste tot, taximetristii insistenti, zgomotul si aglomeratia, toate s-ar putea sa iti creeze in prima zi in Nepal o stare de iritare care, din fericire, o sa dispara treptat cu fiecare loc descoperit. In Kathmandu gasesti cel mai mare templu budist din lume (Boudhanath), celebrul templu cu ochi (Swayambhunath), numit si Monkey Temple, templu care apare prin toate cartile si filmele despre locuri de vizitat neaparat prin lume (inclusiv in filmul ala Baraka), mancare tibetana, indiana, chinezeasca, thailandeza, multa culoare, cladiri superbe cu diverse modele sculptate pe fatade, si, nu in ultimul rand concete rock si petreceri in Thamel, un fel de Centru Vechi al lor, cu turisti din toala lumea, pregatiti pentru un nou trek in Himalaya sau pentru cine stie ce aventura prin jungla din Chitwan.

Atmosfera din Thamel e de du-te-vino continuu si chiar daca nu intentionezi sa faci cine stie ce trasee, te trezesti prins in entuziasmul general si iti iei un ghid pentru un trek ceva.

Taxiurile sunt ieftine, iar mijloacele de transport costa aproape nimic. Daca te risti sa mergi cu mijloace de transport in comun, te vei trezi intr-un fel de microbuz dubita cu inca o suta de persoane peste tine, cu sase copii in brate, un picior in ceafa si niste saci pe spate.

Cele mai enervante sunt magazinele din Thamel, unde daca ai facut greseala sa intri, nu mai scapi fara doua mandale pictate, niste vase cantatoare cu care nu o sa canti niciodata acasa, trei sacose de haine din alea colorate nepaleze, care te fac sa pari fugit de la circ, si foarte multi bani cheltuiti. Hainele in Thamel, contrar asteptarilor, sunt destul de scumpe.

Partea buna este ca, in ciuda faptului ca te mai si jefuiesc, oamenii sunt draguti, iti zambesc mereu (cred ca asta e un cliseu pentru textele celor care au mers in Asia) si te fac sa iti doresti sa te intorci si in urmatoarea vacanta.

Daca tot ajungi in Kathmandu, nu trebuie sa ratezi o vizita la Bhaktapur, un orasel plin de temple, destul de curat, la vreo 20 de km de Kathmandu, la care va trebui sa platesti un bilet de intrare nu foarte scump.

Cum ajungi ieftin in Kathmandu? Cel mai ieftin este cu Airarabia din Istanbul, cu escala in Sharjah. Escalele nu sunt foarte lungi, deci e ok. Un bilet dus-intors costa in jur de 420 de euro in anumite perioade ale anului. Eu am fost la jumatatea lui septembrie, la sfarsitul musonului, cand orezariile erau verzi si varfurile muntilor se vedeau numai dimineata.

In Istanbul se ajunge ieftin cu Pegasus, cu 100-120 de euro dus-intors, deci drumul iese la vreo 520 – 550 euro pana in Kathmandu, dus-intors din Bucuresti.

Avioanele Airarabia au spatiu suficient intre scaune, asadar nu trebuie sa platesti pentru extra legs, iar mancarea se plateste. Nu costa mult si e foarte buna.

Alta varianta ieftina de ajuns ar mai fi cu Turkish Airlines pana in Delhi, si din Delhi pana in Kathmandu cu Kingfisher Air, Indigo, Jetlite sau alta companie aeriana indiana. Partea mai complicata e cu viza cu multiple intrari in India, am inteles ca nu se mai da asa usor.

Viza de Nepal se obtine usor de la aeroport.

Cand sa calatoresti in Nepal? Cea mai buna perioada e din februarie in aprilie si toamna (septembrie – noiembrie), iarna e cam frig, multe trasee sunt inchise din cauza ninsorii si in hotelurile ieftine nu prea ai cadura. Vara, din iunie pana in august, e musonul, iar muntii sunt acoperiti tot timpul de nori. Daca tot ajungi in Nepal, e pacat sa nu vezi cateva varfuri de Himalaya.

Unde te cazezi? Zona cu cele mai multe hoteluri, baruri, terase, magazine, restaurante cu mancare super buna si cei mai multi turisti este Thamel. Aici gasesti sa stai si cu 5-6 dolari. Camerele sunt mici, multe nu au ferestre, apa calda nu prea curge, insa pretul e asa de mic ca chiar merita. Hoteluri mai scumpe de 20 de dolari nu am incercat. Ultimul in care am stat nu avea nici apa rece si era cam dubios, dar cred ca am avut ghinion.

Cazarea luata pe net este mult mai scumpa ca cea de la fata locului, cel mai bine e sa rezervi pe net o noapte-doua si acolo sa te orientezi catre ceva mai ieftin si chiar mai dragut decat locurile luate pe net.

Ce mananci? De la mancare nepaleza care seamana cu aia indiana, dar nu atat de buna, pana la mancare tibetana, thailandeza, vietnameza, chinezeasca. In Thamel gasesti si cartofi prajiti cu omleta daca tii mortis sa mananci ca acasa. Singura mancare care nu mi-a placut a fost cea tibetana, gososile alea momo nu prea au gust, iar supa e o fiertura bizara nesarata. Dar poate nu am nimerit eu in cele mai bune restaurante cu specific tibetan.

Ce gasesti sa cumperi? Mult echipament pentru trekking, hiking sau orice alta activitate montaniarda, de la firme celebre ca Salomon, Mammut, Lowe Alpine, The North Face s.a. la niste preturi derizorii. Si acum imi pare rau pentru rucsacul ala Mammut rosu, pe care nu stiu de ce nu l-am luat, iar in Bucuresti costa enorm.