Am început cu un pleonasm pentru că oricine știe cât de cât ceva despre Japonia e de acord cu mine că expresia „ciudățenie japoneză” ar trebui să fie considerată un pleonasm. Călătoriile de până acum m-au purtat printr-o mulțime de locuri cool și-n fiecare colțișor de lume am dat peste ceva nemaivăzut, dar cea mai ciudată țară pe care am vizitat-o până acum este fără discuții Japonia.

Dacă vrei să treci mai ușor peste șocul cultural îți recomand să vizionezi câteva documentare, în special serialul produs de BBC intitulat Japanorama. Îți garantez că după aceea îți va fi mult mai ușor să te obișnuiești cu toate bizareriile de pe aici, care nu-mi dau seama nici acum dacă sunt amuzante sau șocante.

Să va povestesc cu ce ciudățenii m-am confruntat pe acolo:

Metroul japonez

Cu siguranță ați văzut filmulețe sau imagini cu metroul din Japonia, care este atât de aglomerat în timpul orelor de vârf , încât au trebuit să angajeze niște oameni care să te împingă în interiorul metroului pentru ca ușile să poată fi închise. Ei bine, asta nu e singură ciudățenie. Există câteva trenuri care au vagoane dedicate exclusiv femeilor. De obicei este vorba de primul vagon, care este vopsit în roz aprins și pe care scrie clar, chiar și în limba engleză „woman only”. Asta pentru că în aglomerația aceea de nedescris te pomeneai cu tot felul de pipăieli “întâmplătoare” așa că femeile au depus plângere, iar statul a hotărât să introducă aceste vagoane speciale pentru a le proteja.

Ciudații care iubesc acest sport (pipăitul femeilor în metrou) nu au de ce să se plângă pentru că există cluburi pentru adulți cu camere special amenajate să arate exact că un vagon de metro, unde niște hostese se lasă pipăite pentru niște sume deloc modeste.

Pădurea sinucigasilor
Și dacă ce am spus până acum nu vi s-a părut prea ciudat, atunci ce ziceți de asta: japonezii au o pădure a sinucigașilor!! Este vorba de pădurea Aokigahara, aflată la nord-vest de muntele Fuji, locul unde au fost descoperite numeroase cadavre (în jur de 100 pe an). În momentul de față, pădurea a fost decorată cu camera de luat vederi la intrare și cu tot felul de pancarte în limba engleză și japoneză prin care ești informat că viață merită trăită.

Cluburile Host Male

Japonezii sunt niște ființe care îți pot construi cele mai complicate tehnologii, dar când vine vorba de viața personală și socială – au mari probleme. Bărbații sunt timizi și reci, femeile tânjesc după o vorba bună și după un compliment fie el și nesincer. Oamenii nu se privesc în ochi iar a intra în vorba cu o persoană străină este considerat foarte nepoliticos. Peste tot vezi grupuri de colegi de muncă care își iau rămas bun după 2-3 beri băute împreună sau după o ora de karaoke într-unul din sutele de baruri de profil din Tokyo.

Se despart rece și distant cu înclinări politicoase de la jumătate trunchiului. Fără atingeri de mâna, fără pupături pe obraz. Un Sayonara rece precum berea consumată împreună. Nu își fac vizite acasă, și nu își scot soțiile decât la petrecerile oficiale ale firmei.

Și pentru că bărbații japonezi nu sunt prea galanți și nu-și prea manifestă afecțiunea, au fost inventate cluburile numite Host-Male. Aici, femeile dornice de atenție plătesc niște tineri japonezi atrăgători să fie drăguți cu ele, adică să le zâmbească, să glumească cu ele și să le toarne șampanie în pahare. Majoritatea cluburilor de acest gen se află în cartierul Kabukicho, un fel de «red district » nippon. În față acestor host male club-uri sunt aliniați băieți tineri puși la patru ace care încearcă să convingă femeile să între să bea și să petreacă alături de ei.

Moda Japoneză

Modă japoneză e un subiect cu totul aparte despre care aș putea să scriu un articol separat. Pentru că în Japonia am văzut oameni îmbrăcați în cele mai ciudate ținute posibile, în costume în care nu cred că ai putea să te plimbi liniștit prin altă țară fără să întoarcă toată lumea capul după tine. Cele mai tari costume le găsești în zona Harajuku, care este una din atracțiile de neratat ale Tokioului. Toaletele tinerilor care-și fac veacul pe aici par inspirate din filme Sf sau de epoca și sunt accesorizate cu machiaje extravagante și coafuri sofisticate de catwalk. Ai impresia ca ai nimerit la o prezentare de modă haute-couture sau în mijlocul unei concurs de cosplay de la vreo convenție Comic Con.

În fiecare duminică, sute de tineri fac paradă îmbrăcați în costume care mai de care mai speciale și așteaptă să fie remarcați de producători de showuri tv. Unele fete arată exact ca niște păpuși scoase din cutie, scopul final al acestei deghizări fiind să arate cât mai “Kawaii” (drăguț, dulce).
Există zeci de stiluri și sub stiluri, cele mai cunoscute purtând denumiri gen gothic Lolita, punk Lolita, gyaru, kogal, visual key, s.a, iar marfă se găsește pretutindeni, în special pe renumita stradă Takeshita-Dora.

Am observat un alt fenomen bizar. Tinerele japoneze nu mai au look-ul clasic (par lung și negru, ten alb, privire sfioasă) cu care suntem noi obișnuiți. Multe dintre ele sunt obsedate de imaginea vedetelor americane pe care încearcă să le copieze în cel mai mic detaliu. Așa că se vopsesc blond sau roșcat, își încrețesc părul, își lipesc gene false și îmbracă niște ținute pe care le vezi prin videoclipuri americane.

Dormitul pe apucate
Japonezii muncesc mult și se odihnesc puțin. Așa că să nu te mire dacă ai să-i vezi dormind pe unde apucă. Și cum drumurile cu metroul sunt destul de lungi, se folosesc de acestea pentru a mai trage un pui de somn.

Nu exagerez deloc când spun că de fiecare dată când urcăm într-un vagon de metrou, aproape jumătate din călători erau retrași în lumea viselor. Într-o după–amiază când mă plimbam pe plajă am văzut o tânăra școlăriță care dormea nestingherită într-o poziție tare incomodă, și după vreo ora de plimbare am găsit-o fix în același loc, în aceeași poziție.

Pentru că taxiurile sunt exorbitant de scumpe, tinerii care au pierdut ultimul autobuz sau metrou (majoritatea circulă doar până la miezul nopții) preferă să se refugieze într-un internet-cafe unde rămân până a doua zi dimineață când încep să circule mijloacele de transport în comun.

Merită să povestim puțin și despre celebrele toalete japoneze.

Dacă nu citești instrucțiunile, îți ia ceva timp să îți dai seama la ce folosesc toate butoanele care odată accesate, spală, usucă și parfumează. Au și butoane de “sunet de tras apa” cu volum reglabil, muzică și colac cu temperatura reglabilă.

Love-hotel și Capsule hotel
Nici când vine vorba de hoteluri, nu-s prea convenționali. Mă refer în special la hotelurile tip capsulă și la love-hotel. Japonia este singură țară unde găsești love-hotel uri la tot pasul. Multe au diverse teme, în funcție de preferințele sau fanteziile fiecăruia. Este vorba de niște hoteluri în care discreția e cuvânt de ordine, unde îndrăgostiții se pot refugia pentru o oră, două… sau dacă plătesc mai mult..chiar pentru toată noaptea. Și există multe asemenea hoteluri într-o societate în care dacă te uiți prea insistent la o femeie, riști să primești o amendă.

Hotelurile capsulă sunt la polul opus, adică pot fi folosite de singură persoană. Ele arată foarte high-tech și sunt destul de ieftine, dar cu siguranță nu sunt recomandate celor claustrofobici. Nu de altă dar îți vei petrece toată noaptea într-un fel de container de mărimea unui pat de o persoană, în care libertatea de mișcare îți este îngrădită.

Inițial, aceste hoteluri au fost inventate pentru japonezii care pierdeau noaptea prin oraș și care aveau nevoie de un loc de odihnă până la apariția zorilor, dar sunt folosite în prezent și de turiștii care vor să economisească niște bani sau să trăiască o experiență inedită. Un pat costă între 30-50 de dolari pe noapte iar majoritatea hotelurilor de acest gen sunt doar pentru bărbați.

Sălile de jocuri (pachinko) și barurile de karaoke

Evident, nici distracția japonezilor nu seamănă cu cea din Europa. O mare plăcere a bărbaților este aceea de a frecventa Pachinko, adică Săli de jocuri electronice în care pierd ore în șir. Când intri într-un asemenea loc, care are de obicei câteva etaje, ai să vezi zeci de bărbați aliniați (sau alienați??) care sunt atât de absorbiți de jocul pe care îl joacă încât nu observă nimic în jurul lor. Și nu vorbesc de copii sau liceeni ci de oameni de toate vârstele. Și să nu va închipuiți că cei care câștigă ceva primesc bani!

În Japonia sunt interzise jocurile de noroc, așa că dacă ai câștigat ceva la vreuna din mașinăriile respective, ești recompensat cu tot felul de obiecte, jucării, animale de plus, dulciuri sau câte și mai câte.

Karaoke este un fel de sport național al Japoniei. De karaoke ați auzit cu siguranță, dar spațiile rezervate acestei pasiuni japoneze nu sunt așa cum cred că vi le imaginați. Adică nu ai să vezi o sala imensă în care oamenii se dau pe rând în spectacol în față unei mulțimi care îi încurajează sau fluieră, ci niște cabine mai mici, în care încap uneori doar 2 -3 persoane. Acestea sunt închiriate cu ora (în jur de 10 dolari de persoană) iar după ce ai plătit primești două microfoane și ai la dispoziție un set-list de unde poți alege cam orice melodie îți trece prin cap. Între timp poți comandă băutură sau niște gustări iar la finalul fiecărui cântec, aparatul îți da câte o notă în funcție de cât de bine ai cântat. Această distracție e foarte populară în Japonia, așa că nu m-a mirat deloc când am auzit că sunt peste 100.000 de săli de karaoke în toată țară.

Festivalul penisului
Ei bine da, japonezii au și un festival al penisului, care se sărbătorește anual în orașul Kawasaki, în prima duminică din aprilie. Nu este o glumă de 1 aprilie iar această ceremonie își are originea tocmai prin secolul al 17-lea și are ca scop invocarea spiritelor care se ocupă de fertilitate, armonie și noroc. În timpul ceremoniei este expus un mulaj al organului reproductiv masculin în jurul căruia oamenii se roagă pentru ceva : prostituatele să fie ferite de boli cu transmitere sexuală, cei căsătoriți pentru fericire și armonie în mariaj, iar oamenii de afaceri pentru succes. Din Tokio în Kawasaki se ajunge foarte ușor, în maxim 30 de minute, cu trenul.

Maid caffee
În timp ce femeile frecventează cluburile de tip Host Male, bărbații se dau în vânt după Maid Caffee. Aceste cafenele fac parte din localurile de tip Cosplay și se adresează nu doar tinerilor ci tuturor fanilor otaku (un fel de tocilari pasionați de jocuri de tot felul). Aici, oaspeții sunt întâmpinați de fete drăguțe și tinere îmbrăcate în uniforme de servitoare sau în uniforme de școlărițe, care le adresează cuvinte gen: „Bine ați venit acasă, stăpâne” sau „cu ce vă pot servi azi, stăpâne”.

Cele mai multe cafenele de acest tip se află în zona Akihabara, care poartă și numele de ”orașul electric”.

Îți mai recomandăm și:

Cat te costa o vacanta in Japonia

Experiente traditionale japoneze: ONSEN

Experiente traditionale japoneze: cazarea in Ryokan

Ce am vizitat prin Osaka

Templele din Kyoto