Guestpost by Monica Tudora

Temple si monumente

Mi-e greu sa scriu despre extraordinar de bogata si complexa cultura a acestei tari fara sa par ca omit elemente esentiale, facandu-i, astfel, o mare nedreptate.

In Delhi trebuie vazut Lotus Temple, pe care eu nu l-am admirat decat pe dinafara, pentru ca lunea e inchis pentru curatenie si mentenanta (sunt voluntari carora le trebuie o zi intreaga sa faca curatenie dupa cele sase zile din saptamana cand templul primeste zeci de mii de credinciosi). A fost construit de catre credinta Baha’i, iar arhitectura moderna, epurata de brizbizuri, se muleaza foarte bine pe conceptul de ospitalitate si bunavointa a acestei grupari religioase: in templu sunt binevenite persoanele apartinand oricarei religii pentru a se ruga, reculege, regasi.

Ar mai fi celebra India Gate, in perimetrul careia se poate porni si spre Parlament, sau pentru a admira de departe resedinta presedintelui si ministerele care o preceda pe parcursul Rajpath, bulevardul larg pe care se intampla o multime de ceremonii, evenimente, demonstratii, maratoane, si unde se sarbatoreste anual World Yoga Day, desigur.

Dinastia Mughalilor, sau a Moghulilor, descendenti din mongoli, a dominat parti din ceea ce este astazi Afghanistan, Pakistan si nordul Indiei, prin urmare exista cateva locuri incarcate de istorie care le poarta urmele, inclusiv cel mai inalt minaret de caramida din lume, Qutb Minar, inscriptionat cu versete din Qu’ran sau Mausoleul lui Humayun, precursor al mult mai celebrului Taj Mahal din Agra.

Cele mai fascinante doua obiective pentru mine au fost templele sikh si hindu pe care le-am – n-as zice vizitat, ci mai degraba absorbit sau integrat in mine – desculta si cu capul acoperit, temple unde din pacate nu se pot face fotografii. Lucru care m-a iritat la inceput, dupa care am realizat, evident, cat de completa si deplina e experienta de contemplare daca nu o filtrezi prin lentilele camerei.

Gurudwara Bangla Sahib, un templu sikh langa care se afla un iaz cu asa-zise proprietati vindecatoare (de care nu, nu m-am atins). In religia sikh, slujbele se oficiaza de orice credincios, indiferent de sex, viitorii adepti fiind botezati prin amrit ca sa poata trece la aceasta religie. Spre deosebire de alte religii importante din India, sikhii pretind ca femeia e egala cu barbatul, vaduvele se pot recasatori si nu exista practica sati (femeia arsa pe rug odata cu sotul ei, in cazul in care acesta moare).

Sikhismul e o religie a optimismului si a sperantei, ceea ce transpare si daca asisti la o ceremonie de chanting sau de intonare a imnurilor religioase de tip kirtan. La templu se merge zilnic, iar rugaciunile se fac de cinci ori pe zi. Pangat este obiceiul de a oferi mancaruri direct din bucataria templului, locul unde cei saraci si bogati, cei de religie sikh sau de oricare alta, turisti sau localnici, sunt invitati sa fie egali si sa se infrupte din roadele pamantului.

Akshardham mandir este un complex vast de temple, gradini, fantani, muzee, statui si diverse dependinte unde te poti scufunda adanc in hinduism, daca pot sa spun asa. Daca in gurudwara nu puteai face fotografii in interior, in mandir nu poti intra cu telefoane, bagaje, genti, curele din piele, ochelari de soare, alimente, bauturi, tutun, alcool si in general nu poti patrunde acolo decat cu propria-ti persoana, si aia usor naucita, iar fotografii nu poti face nici de la departare, tocmai pentru ca intreg complexul este intins pe o suprafata enorma.

Pentru un european, sculpturile in gresie rosie tipice pentru arhitectura indiana, lucrate manual in blocuri de piatra de grosime serioasa, sau in bronz, sau suflate cu aur, reprezentand zeitati, intelepti, saddhus, gurusi, preoti, eroi nationali, animale si pasari, iti taie, efectiv, respiratia, atat prin varietatea si bogatia detaliilor, dar si prin atentia si delicatetea cu care au fost executate ca sa poata impodobi fiecare centimetru patrat de zid. Nu ai decat sa contempli indelung si sa devii una cu obiectul contemplat. Si tot ce ai citit si studiat iti vine si revine in minte cu o familiaritate uluitoare, pentru ca lucrurile de care ai auzit si despre care ti s-a explicat sunt acum palpabile, iar confirmarile de care e insetata orice tipologie bazata pe curiozitatea intelectuala apar din plin in acest fel de locuri.

De la portile paunilor pana la elefantii care inconjoara braul templului principal, de la statuile reprezentand eroi indieni pana la cele suflate cu aur din interiorul templului si la reprezentarile colorate si bogate ale Radei si a lui Krishna, Shiva si Parvathi, Hanuman sau Ganesh, totul te loveste in moalele capului prin diferentierea majora de lumea ta – vrei sa te afunzi in ele ca nu cumva sa-ti scape privirii, sa-ti scape intelegerii, ca nu cumva sa te lasi cotropit de ideea ca poate e prima si ultima oara cand mai vezi asa ceva.

Sigur, perceptia mea de white caucasian getting out of Europe for the first time e candida, dar trebuie spus clar ca m-apuc sa strang bani de India. Sunt plina de umilinta in fata maretiei acestei tari si simt ca ii datorez adevar (perceptia mea corecta asupra ei printr-o cunoastere mai profunda, dincolo de constructele mentale cu care apare in zona orice european, si in capcana carora am cazut si eu) si dreptate (perceptia corecta a celorlalti). Eu sunt musca, India e lampa. Si in cativa ani ma asteapta Agra, Rishikesh, Goa, Mumbai, Jaipur, Bangalore, Kolkata, Chandigarh si, poate, Nepal.