Nu știam mare lucru despre Borneo, doar că e faimos pentru sălbăticia naturii și atmosfera autentică, așa că mare mi-a fost surpriză când am aterizat pe aeroportul din Kota Kinabalu, am luat un taxi și am pornit pe autostrada impecabilă cu zgârie nori care se iveau în zare.
Da, există și aici orașe mari și moderne, cum ar fi capitala regiunii Sabah, Kota Kinabalu, unde mai mult că sigur că îți vei începe și tu aventură, fiind dotat cu aeroport internațional, dar nu te speria. Borneo e într–adevăr egal cu aventură și natură, așa că nu lasă câțiva zgârie nori să–ți strice impresia.
Ca să descoperi întreg teritoriul o să îți ia mai bine de o lună. O lună în care vei avea impresia că ai avut cel puțin 4 vacanțe diferite. Și asta doar dacă bifezi locurile bătătorite deja de alții, pentru că dacă te bate gândul să explorezi întreagă insula, probabil că poți să rămâi și jumătate de an.
Borneo găzduiește 3 țări: Indonezia, care deține cea mai mare parte (peste 70%) Malaezia și sultanatul Brunei.
Cea mai vizitată regiune este cea care aparține de Malaezia, la rândul ei împărțită în regiunile Sabah și Sarawak, fiecare cu frumusețile ei. Sabah este un rai al scufundătorilor, care au la dispoziție recife de corali, în vreme ce Sarwak se adresează în special celor interesați de cultura locală, aici fiind o mulțime de triburi interesante.
Partea indoneziană este denumită Kalimatan și este destinată îndeosebi aventurierilor, fiind în mare parte o junglă virgină, dificil de explorat. Nici măcar indonezienii nu se aventurează pe aici. Un prieten mi-a povestit că părinții își speriau copiii amenințându-i că dacă nu sunt cuminți vor fi duși și lăsați singuri în Kalimatan.
Eu am petrecut puțin peste o săptămâna în Borneo, în partea de nord, în Sabah, dintre care 2 zile în capitala regiunii, Kota Kinabalu, 4 zile pe o plajă privată, la Manana Beach, și 2 zile în Sepilok, la urangutani.
Din păcate, n-am apucat să văd nici măcar din depărtare Muntele Kinabalu, cel mai înalt din Asia de Sud, cu vârful în vânt la 4092 metri, renumit pentru biodiversitatea de aici. Ne-am întâlnit cu un prieten care tocmai venise dintr-o excursie montană, așa că pot să va povestesc cum a văzut el toată treaba. În primul rând, că să te urci pe Kinabalu, ai nevoie de un permis special care costă destul de mult. Dacă ești călător solo și îți achiziționezi o excursie de două zile și o noapte, ai să scoți în buzunar în jur de 300 de euro. Poți să te scoți mai ieftin dacă te ambiționezi să mergi singur, dar nu uită să iei cu tine toate cele necesare. Vorbesc de echipament, lanternă frontală, un fluier, haine de schimb, groase și subțiri, cremă solară, apă și șosete speciale de protecție împotriva lipitorilor, foarte frecvente în această regiune.
Excursia până în vârf e anevoioasă, fiind porțiuni foarte abrupte așa că drumul dus–întors durează două zile și vei înnopta mai mult că sigur în Sutera Sanctuary Lodge, care are monopol asupra cazării din Parcul Național Kinabalu. Pentru cei care nu vor să se aventureze până în vârf, există o mulțime de excursii și trasee pe care le poți face la poalele muntelui. Drumul e presărat cu orhidee, rododendroni, dar și câteva plante insectivore precum și o mulțime de păsări multicolore.
Să revenim însă la ce am văzut cu ochii mei. Cum spuneam deja, am petrecut 4 zile pe o plajă privată. Un loc special la care visează cei care au prins Thailanda acum 20 de ani, încă neaglomerată, un colț de paradis asemănător celui din faimosul film The Beach.
Manana Beach este un loc încă nepopular, lucru care se va schimbă mai mult că sigur în viitorul apropiat…
Se ajunge cu o bărcuța, din satul Pituru Laut, dar ai grijă să faci rezervare dinainte, căci ai la dispoziție maxim 20 de locuri de cazare.
Simplitate și dolce far niente într-un loc pe care-l împărți cu maxim alți 10 alți turiști din toate colțurile lumii, care au povești la care rămâi cu gură căscată. Un singur bar, hamace, muzică în surdină, oameni zâmbitori, relaxare, iarbă, surf sau diving. Vă pot lasă contactul dacă doriți să ajungeți pe acolo și, da, merită!
A treia parte a excursiei din Borneo le-am dedicat-o urangutanilor, pe care i-am vizitat în habitatul lor, în regiunea Sepilok. Te poți caza în Sandakan, dar nu îți recomand, fiind un oraș urât și destul de periculos în care nu ai ce vedea. Eu am ales o cazare la Sepilok Forest Edge Resort, la 15 minute de Centrul de Reabilitare al Orangutanilor, un resort frumos și curat din care nu-ți mai venea să pleci. De aici poți merge pe jos până la Centru, dar și până la Rainforest Discovery Center, unde poți face drumeții în natură, cocoțat pe punți suspendate, un paradis al celor care vor să observe păsările exotice din această regiunea. În total poți lua în calcul o oră-o oră și jumate pentru a explora fiecare colțișor din acest refugiu natural.
La Centrul de Reabilitare al Urganutanilor, punctul de interes numărul 1 al zonei, e recomandat să să te duci în preajma orei când sunt hrăniți urangutanii, adică la 10.00 sau la 15.00. E bine să ajungi cu 10 minute și să–ți alegi un loc cât mai în față.
Urgatanii, majoritatea pui, orfani sau răniți, sunt ținuți aici până se vindecă apoi sunt eliberați în natură. Și să nu va închipuiți că stau închiși în cuști, că la grădina zoologică. Dimpotrivă, au la dispoziție zeci de hectare unde se pot juca în voie.
Sunt haioși și prietenoși, poți petrece câteva ore bune privindu-i la joacă. Vizavi de centrul de urgangutani se află Sun Bear Conservation Center, unde poți vedea urși malaezieni.
Din păcate, la asta s-a redus aventură mea în Borneo, iar dacă aș avea șansă, m-aș întoarce cu siguranță.
M-aș întoarce să fac o croazieră pe râul Kinabatangan, pe care am ratat-o pentru că vremea nu a ținut cu noi, apele râului fiind mult prea umflate și periculoase pentru acest gen de aventură. Dacă ai ocazia să aluneci pe apele repezi al râului, timp în care vei admira animale exotice aflate pe mal, nu ezita s-o faci!
Mai mult că sigur că aș dedica cel puțin o săptămâna regiunii Sarwak, unde am înțeles că te poți caza într-o casă tradițională de tipul longhouse boat, în care locuiește un sat întreg.
Cum ajungi în Borneo.
Doar pe calea aerului. Există o mulțime de zborului low-cost cu AirAsia sau Malindo Air dar găsești oferte bune și cu Malaysia Airlines. Un zbor din Kuala Lumpur durează aproximativ 2 ore și jumătate iar costul unui bilet one way poate fi chiar de 20 de dolari.
Este o destinatie de basm unde foarte multi calatori ar trebui sa ajunga, macar o data. :)
Salut Oana ,
Cum pot primi contactele din articol ?
Mulțumesc
Foarte frumos!As dori contacte?
Hello, asta e nr de tel al proprietarului +60 14-679 3679. observ ca siteul lor nu mai poate fi accesat iar fb nu a mai fost activ din 2017, deci s-ar putea ca resortul sa nu mai existe. :(
uite si pagina de fb https://www.facebook.com/ma%C3%B1ana-borneo-resort-336326709051/