Inainte de vizita în Japonia nu știam prea multe despre gastronomia niponă, de fapt nu știam nimic în afară de orez și sushi, de care am abuzat la maxim. Asta nu înseamnă că acum sunt mult mai inițiată în tainele bucătăriei japoneze, dar pot măcar să va spun ce am încercat, ce mi-a plăcut și ce nu. Pregătește bețișoarele și să înceapă festinul!
Am observat că japonezii acordă foarte multă atenție modului de prezentare, așa ca să nu vă mire dacă veți vedea că uneori își ornează mâncare în formă de animale sau flori. Când intri într-un restaurant tradițional eșți întâmpinat de o hostesă, care așteaptă să te descalți, să–ți pui pantofii în dulăpior și de-abia după aceea te conduce la masă. Toată lumea e politicoasă, dar nu poți să nu remarci zgomotul provocat de sorbitul supei și al taiteilor. Și aici, în țară politeții exagerate, a sorbi zgomotos, este ceva natural. Înainte să ti se servească mâncarea vei primi o batista umedă fierbinte cu care te ștergi pe mâini.
Nici nu e de mirare că mâncarea tradiţională japoneză (denumită și Washoku) este inclusă în Patrimoniul Cultural Intangibil UNESCO!
Spre norocul nostru, al turiștilor, multe restaurante au expuse felurile de mâncare în vitrină, așa că dacă nu știți ce să cereți, arătați pur și simplu cu mâna spre felul dorit. Cele două imagini de mai jos sunt mostre din plastic:
Dar nici măcar așa nu e prea simplu. De fiecare dată când comandăm sau cumpărăm ceva comestibil, știam că mă așteaptă o nouă surpriză. Niciodată nu eram sigură dacă felul de mâncare pe care l-am cumpărat e dulce, sărat, sau ambele, dacă bucățile care pluteau în zeamă sunt bucăți de carne, fructe de mare, legume, tofu sau fructe. Într-o zi am cumpărat o prăjitură cu o glazură albă pe care o mâncăm din priviri, care s-a dovedit a fi o pastă de fasole.
Sushi – cel mai bine e să-l servești într-un local de tipul running sushi. E amuzant cum trec bucățele de sushi pe o bandă precum cea pe care vin bagajele la aeroport. Tot ce-ai de făcut este să plăteșți un preț fix. Vei primi automat sos de soia și wasabi (hrean japonez).
Am făcut o adevărată pasiune pentru o Ramen (tăiței) care sunt de două feluri – Sobă (subțiri) și Udon (groși). Ambele feluri pot conține carne de porc, vită sau fructe de mare într-o zeamă gustoasă cu legume și condimente.
Mi-au plăcut Shabu-shabu și Sukyiaki – felii subțiri de carne care se fierb în diverse sosuri și supe condimentate. Cele două fac parte din preparatele pregătite direct în fața ta, într-o oală mare aflată pe masă.
Mai exact, vei primi un platou cu felii subțiri de carne crudă, pe care le apuci delicat între două bețe și le scufunzi într-o oală plină cu supă condimentată, cu legume și ciuperci, până fierb. Le poti servi cu garnitură de salată, legume și orez.
Între mesele principale poți să mai guști câte un Onigiri, un preparat simplu, pe care îl poți cumpără și din magazine, ca pe un snack. Se prezintă sub forma unui triunghi din orez învelit într-o foaie de alge uscată. Orezul este amestecat cu pește uscat și susan și umplut cu diverse, apoi modelat în formă de triunghi.
Tepanyaki se prepara în fața consumatorului. De data asta carnea, fructele de mare și legumele sunt preparate în fața ta pe un grătar imens. Spectacolul în sine merită toți banii iar mâncarea este delicioasă!
Îmi lasă gura apă când îmi amintesc de Tempura (carne sau legume prăjite în ou, un fel de șnițel foarte pufos) înmuiat în sos de soia și amestecat cu ridichi și ghimbir.
Miso soup, un alt deliciu culinar japonez care se bucură de multă popularitate în întreaga lume, în special în rândul vegetarienilor. E vorba de este o supă tradiționala japoneză cu tofu, alge de mare și ceapă verde.
Bento Box
Dacă nu-ți permiți să mănânci zilnic la restaurant, poți cumpără din orice supermaket un bento box. Este vorba de o gustare tipic japoneză, portabilă, servită de obicei dintr-o cutie specială. Cutia conține un prânz cu orez, carne sau pește, legume și murături pe care îl poți încălzi direct în magazin.
Într-o zi, am mâncat și o salată de meduze, (evident, fără să știu ce era) pe care nu recomand decât celor care vor sa experimenteze cu orice preț.
La fiecare masă primești din partea casei ceai verde rece sau fierbinte.
Va recomand să gustați și omeboshi, niște caise murate foarte gustoase sau un snack din peștiori uscați caramelizați.
Nu mi-am permis Fugu, un peste care dacă nu e preparat cum trebuie, poate fi otrăvitor… Nu pentru că îmi era frică, ci pentru că era 100 de euro porția.
Frigărui din piele de pui
Daca ajungeți prin Kamakura, atunci încercați o porție de Shirasu-don, niște pești minusculi, aproape transparenți, care se servesc cruzi sau fierți.
Dacă călătorești și în restul țării, vei observă că fiecare zona are mâncărurile sale tradiționale. În Osaka spre exemplu poți savura faimoasa Okonomiyaki, un fel de omletă umplută cu de toate sau cum o mai numesc unii, o pizza japoneză. Tradus cuvânt cu cuvânt, “Okonomi” însemană “gust’ iar yaki “prăjit”. Nu-s rele nici faiomoasele Takoyaki, niște mingiuțe de coca umplute cu pui de caracatiță, care ti se topesc în gură.
Japonezii nu acceptă bacșiș, așa că nu încerca să le lași ceva în plus la nota de plata că o vor consideră o mare jignire.
Dacă nu-ți permiți să mănânci zilnic la restaurant, poți cumpără din orice supermarket un Benten box, o cutie ce conține un prânz decent gata preparat pe care îl poți încălzi direct în magazin.
De băut se bea mult ceai, tradiționalul sake și sochu, o băutura distilata din orez sau cartof, dar și multă bere.
Itadakimasu!! (Pofta buna)