Au trecut vreo 7 ani de cand am vizitat Dublinul dar pastrez inca in memorie imagini si senzatii si, ajutata de poze, am reusit sa incropesc cateva randuri despre acest oras, care mi-a lasat o impresie placuta. Mai ales ca n-am ratat o tura de pub-surfing, in care am gustat zeci de sortimente de bere, una mai interesanta decat cealalta.
Dublinul iti propune un turism alternativ, pe care l-am numit rautacios- turismul de betivaneala. Atractiile principale se adreseaza turistului insetat si se invart in jurul licorilor fine, fie ca e vorba de cartierele pline de puburi, catedrale transformate in baruri, distileriile de whiskey sau muzeele destinate celui mai popular brand de bere de aici. Nu va faceti insa griji, aveti si obiective turistice serioase care sa va potoleasca setea de cultura si istorie sau cateva posibilitati de excursii prin imprejurimi, in mijlocul naturii.
Am stat vreo saptamana, timp in care a plouat doar doua-trei zile, asa ca n-a trebuit sa ma adapostesc prin cladiri ci am strabatut orasul la pas si din cate imi aduc aminte, e destul de usor de vizitat.
un bar transformat in Pub
hotelul lui Bono
Lasand berea la o parte, vorbim totusi de un oras cu radacini istorice puternice unde se afla, intr-un perimetru restrans, biserici medievale, vestigii vikinge, piete, muzee, galerii si parcuri uriase. Atmosfera boema intregeste farmecul acestui oras care a primit titlul de oras al literaturii UNESCO. Nici nu e de mirare, doar e tara lui James Joyce, Oscar Wilde, Jonathan Swift, Samuel Beckett, Bram Stoker.s.a In orice pub poposesti vei vedea cate o poza cu un scriitor sau artist celebru, care a stat candva, poate chiar la aceeasi masa unde-ti bei tu acum berea.
Daca plecam urechea la zvonuri se pare ca exista un pub la fiecare 300 de locuitori, dar asta nu-i motiv de panica. Prin puburi n-am vazut nicio cearta, niciun om agresiv sau nimic care sa-ti strice vacanta sau cheful de petrecere.
Tot din categoria “betivaneala” am ratat muzeul Guinness dar am dat o tura prin distileria Old Jameson, unde am degustat cateva mostre de whiskey. Guinness am baut in schimb intr-o multime de alte puburi, printre care si in faimosul Temple Bar.
M-am plimbat in lung si-n lat pe faimoasa strada O’Connell Street, Champs Elysees-ul irlandez si totodata cea mai mare artera a orasului, unde se afla Oficial Postal, o multime de magazine si restaurante, dar și statuia liderului nationalist Daniel O’Connell.
O alta strada care merita calcata in picioare este Grafton Street, plina de artisti ambulanti dar si de magazine pretentioase de moda si bijuterii.
Cand te trezesti din mahumreala iti mai ramane timp sa bifezi si obiectivele turistice celebre precum impunatorul Castel Dublin, care este totodata simbolul orasului, sa te amesteci printre studentii Colegiului Trinity, unde se afla The Book of Kells, evanghelia realizata de calugarii celti in anul 800, Dublinia, o biserica transformata intr-un Muzeu al Istoriei Medievale sau St Patrick’s Cathedral.
Castelul Dublin a fost construit in secolul al XVIII lea si, din vechiul castel medieval din secolul al XIII lea, a mai ramas in picioare un singur turn. Pana in 1922 a fost sediul coroanei Britanice in Irlanda, iar de atunci functioneaza ca un complex guvernamental irlandez.
O atractie irezistibila o reprezinta parcurile cu iarba pufoasa, disponibila in zeci de nuante de irish green. Am petrecut cel putin o ora culcata pe iarba din Phoenix Park, cel mai intins parc urban din Europa unde se afla si gradina zoologica din Dublin.
La categoria bile negre sar peste faptul ca preturile erau cam mari si ma plang de mancare, la fel de proasta ca cea a englezilor, adevarate bombe calorice lipsite de orice urma de rafinament: burgeri, fish and chips, un fel de tocanita de miel si placinta cu rinichi iar micul dejunul format din oua, carnati, fasole, ciuperci, sunca si rosii.
Imi amintesc ca o zi am iesit din oras si am petrecut-o in preajma oceanului, unde am putut admira o multime de vapoare vechi.
Iti recomandam si:
Ce poti sa faci intr-un weekend la Copenhaga
