Pura Vida (Viață Pură), salutul oficial din Costa Rica, nu e doar un slogan menit să turiști și investitori străini ci un stil de viață în toată regulă.

Ca să vizitezi Costa Rica ai nevoie de cel puțin 3 săptămâni și schimbi măcar 2-3 avioane. Nu e o țară ieftină, nu există low-costuri până acolo iar cazarea și mâncarea nu sunt un chilipir. Niciun efort nu este prea mare atunci când îți plac călătoriile inedite în mijlocul naturii sau când vrei să vezi unul dintre cele mai simpatice animale din lume – leneșul– în habitatul lui natural.

Am ales Costa Rica pentru că mi-a fost recomandată de vreo 2-3 persoane diferite care își formaseră aceeași părere: merită! Acum le urmez exemplu și duc  la rândul meu vorba mai departe și îi îndemn pe cei care iubesc natură și exotismul să ia în calcul Costa Rica.

Locuitorii, vreo 4 milioane la număr, au un trăi bun și relaxat în această “Elveție a Americii Centrale“, sunt prietenoși, au bun simt și-s dornici să–ți sară în ajutor, conștienți că turismul e benefic pentru țară. Asta probabil că explică faptul că În cele 3 săptămâni petrecute aici n-a încercat nici măcar unul să ne păcălească.

Aici oamenilor chiar le pasă de natură, aproximativ 25 % din teritoriul Costa Ricăi fiind zonă aflată sub protecție naturală, împărțită în 27 parcuri naționale, unul mai frumos că altul. Nu se defrișează păduri, nu se poluează lacurile și nu construiesc hoteluri de neam prost pe malul marii. Mi s-au înverzit ochii de atâta natură și am înțeles în sfârșit că expresii enervante gen “flora și fauna bogată”  sau “vegetie luxuriantă” nu sunt chiar clișee. Ai de ales între  vulcani, păduri tropicale unde poți vedea sute de specii de păsări, animale, insecte, flori și plante, Oceanul Pacific și Marea Caraibilor.

Țara e relativ mică și o poți străbate pe toată destul de ușor în maxim 2-3 săptămâni,  mai ales dacă închiriezi o mașina, așa cum am făcut noi. Drumul e o aventură în sine, plin de gropi și zone accidentate încât zici că te afli într-o cursa off-road căreia nu-i mai vezi finalul. Noroc cu peisajele din jur, pentru că străzile sunt tivite cu păduri de mangrove, jungle de tot felul, plantații de cafea, cocotieri și banani…
În cele 3 săptămâni am parcurs traseul San Jose-Punta Arenas- Monteverde– La Fortuna (Arenal) – Tortuguero- Puerto Viejo și inapoi la San Jose.

Una din revelațiile acesei călătorii n-a fost însă legată de natură ci de cel mai simpatic locuitor al țării: Leneșul. L-am văzut în libertate, atârnând prin copaci, dar și la El Sanctuario de perezosos, revervație de leneși unde am aflat tot chestii de haioase, cum ar fi că merg la toaletă de două ori pe luna sau că există două specii – leneșul cu trei degete și leneșul cu două degete.

În Rezervație trăiesc o mulțime de leneși, în special pui, salvați și ținuți acolo până își revin și sunt în stare să se descurce singuri în natură. Din păcate nu ai voie să-i atingi și bine fac pentru că sunt atât de drăguți încât îți vine să-i furi și să-i aduci să locuiască cu ține în România.

I-am și filmat:

Mâncarea e simplă și ușor de digerat iar eu am profitat de ocazia că sunt lângă ocean și am făcut o cură de pește. Red snapper-ul a devenit peștele meu favorit.

Garnitură– banane verzi prăjite și orez fiert în lapte de cocos. Aici am gustat cel mai bun ceviche, un fel de salată răcoritoare din peste crud murat în zeamă de lămâie și servit cu ghimbir, ceapă și ardei.

Fructele sunt incredibil de bune și ieftine multe dintre ele total necunoscute europenilor.

O altă “vedetă” a Costa Ricăi este cafeaua, absolut delicioasă. Țara e plină de plantații de cafea, așa că am gustat din toate soiurile și pot sa spun că e una din cele mai bune cafele din lume. Se prepară într-un mod inedit ca în poza de mai jos:

Când vizitezi Costa Rica: Eu am fost în luna mai dar poți merge oricând ai chef, timp și bani. Ține însă cont că există doua sezoane: unul umed, din mai pana în noiembrie și altul uscat, din decembrie pana în aprilie.