Aventura nipona incepe cu Tokyo, locul unde traiesc pe putin 10 milioane de suflete, dominat de un haos organizat, compus dintr-un paienjenis de zgarie nori si sute de linii de transport. Te poti inarma cu cele mai detaliate harti sau GPSuri, tot te vei rataci la un moment dat. Dar asta face parte din farmecul Tokyoului si daca te ratacesti, nu te panica – criminalitatea este redusa, oamenii sunt destul de rezervati dar iti sar totusi in ajutor, iar reteaua de transport functioneaza brici.
In Tokyo sunt vreo 14 linii de metro care leaga toate zonele centrale si periferice si se estimeaza ca 8 milioane de oameni folosesc zilnic metroul. Dimineata si seara, mai exact cand se intra si se iese de la munca, aglomeratia este de nedescris. Pretul unei calatorii cu metroul difera in functie de distanta parcursa, dar in medie este aproximativ 180 yen (5 Ron).

In ghidul turistic scria sa vizitezi Japonia pe cartiere si n-am vrut sa ma abat de la regula. Am inceput cu Shinjuku, promovat drept “inima avangardista a capitalei”, plin de neoane, panouri publicitare luminoase multe sali de jocuri si la fel de multe cabine de karaoke. Prima care mi-a zgariat retina a fost cladirea pompoasa placata cu sticle si metal care zgarie si nori, mai exact cladirea guvernamentala Tokyo Metropolitan sau Gemenii din Tokyo. M-am urcat si eu ca tot turistul pana sus in varf de unde am admirat toata panorama orasului, gratis. De aici de sus, in zilele senine, daca ai noroc, poti vedea muntele Fuji. Eu sunt mai ghinonista din fire si oricat mi-am lasat imaginatia sa schiteze conturul faimosului munte nu m-am ales decat cu o durere de cap.

Aceeasi panorama o poti vedea si din Tokyo Tower, varianta japoneza a Turnului Eiffel, care are o inaltime de 333 metri, sau Mori Tower City View unde poti vizita si un muzeu de arta cool.
Prin zona se afla si Kabukicho, un fel de red district nipon, in care merita sa-ti bagi putin nasul. Host-barurile de aici sunt de doua feluri: pentru barbati si pentru femei. Da, pentru femei. Si nu vorbim de femei in varsta care cauta placeri pe ultima suta de metri, ci de fete tinere si frumoase cuprinse de dorinte hedoniste. In fata acestor host male club-uri sunt aliniati baieti tineri cool cu freze explodate si imbracati la costum care incearca sa te convinga sa intri sa bei si sa petreci cu ei. Si pentru ca sotii sau iubitii lor nu au niciodata timp, multe fete intra si platesc sume impresionante pentru atentia care le este acordata. Trist, dar adevarat. Dar am povestit deja despre aceasta ciudatenie aici.

Aflata intre Shinjuku si Shibuja, Harajuku este una din atractiile de neratat ale Tokyoului. Lume pestrita, toalete inspirate din filme Sf sau de epoca , machiaje extravagante si coafuri de catwalk. Ai impresia ca ai nimerit in mijlocul unei concurs de cosplay de la vreo conventie Comic Con sofisticata.
Am cascat gura vreo 3 ore prin Omotesandō si Takeshita Dora, doua strazi de shopping, una plina de mazagine ale designerilor faimosi si alta cu magazine mai accesibile ca pret care te transforma intr-un pop-idol japonez autentic. In fiecare duminica, sute de tineri fac parada imbracati in costume care mai de care mai speciale (gotic lolita, visual key, cyberpunk) multi stau si asteapta sa fie remarcati de producatori. Artisti de strada, wanna be-stars, adolescenti care vor sa socheze, ii gasesti pe toti pe podul Jingu, care uneste doua zone complet diferite – Harajuku si parcul unde se afla altarul shintoist Meiji.
Dupa nebunia din strada Takeshita Dora aveam nevoie de o pauza de relaxare asa ca am intrat in parc si totodata intr-un alt film, unul din epoca Meji. Potecile largi ale parcului au de o parte si de alte randuri intregi cu butoaie de sake, ofrande aduse zeitatilor. Acest altar shintoist a fost construit pentru imparatul si imparateasa din Era Meiji si aduna zilnic mii de turisti.

Ginza este zona eleganta a Tokyoului. Cei mai populari designeri din lume isi au cate un magazin aici. Evident, preturile sunt pe masura. O plimbare prin aceasta zona luxoasa e recomandata mai ales in weekend, cand tot felul de domni (politicieni, si alti oameni de vaza) isi iau pranzul si pun la cale tara in timp ce doamnele dau o tura prin magazinele la care altii nu pot nici macar sa viseze. Galerii luxoase care iti iau ochii, toalete care asteapta parca sa fie purtate pe covorul rosu ..

Japonezii sunt obsedati de shopping. Iar pentru ca stau prost cu timpul liber, singurul moment cand isi pot satisface acest microb e weekendul, si atunci profita la maxim. Am sa dedic o poveste separata acestet “mode”.
Shibuya e mult mai prietenoasa, plina de magazine, cafenele, restaurante. Cel mai popular loc de intalnire, este in fata statui lui Hachiko. Hachiko a fost un caine devotat stapanului sau. Si pentru asta, i-au facut o statuie. Si nu oriunde, ci in mijlocului Tokyoului..sa vada toata lumea ce ti se poate intampla daca asculti de stapan.

E imposibil sa bifezi toate muzeele din Tokyo. Daca iti plac in special cele de arta iti recomand Tokyo National Art Center, Parco Museum of art and beyond, Suntory Art Museum, 21_21 designsight, Watari-um,Un muzeu unde afli mai multe despre perioada Edo este Edo-Tokyo Open-air Architectural Museum

Daca vrei sa vezi mai multe intr-o singura zi, si totodata sa vizitezi un parc frumos, atunci ia metroul pana la Parcul Ueno. Numai in acest parc se gasesc 4 muzee, un lac imens in care plutesc crizanteme uriase, un altar shintoist o gradina zoologica…dar si multi oameni fara adapost care se ofera sa iti scrie numele in caractere japoneze.
Dar vorbeam de muzee, 4 la numar: Tokyo National Museum, cel mai mare muzeu din tara specializat in arta traditionala japoneza , National Museum of Western Art, Tokyo National Museum of Modern Art si National Museum of Science. Tot aici se afla si Gradina zoologica pe care am vrut sa o vizitez, dar am renuntat cand am aflat ca atractia parcului, si motivul pentru care voiam sa ajung acolo, un panda imens, murise cu cateva zile in urma.

In zona parcului Ueno se afla si piata veche, Ameyoko market unde poti admira, gusta sau, daca te tine buzunarul, cumpara tot soiul de fiinte marine comestibile, uscate afumate sau chiar crude si niste ciuperci faimoase dar scumpe.

Despre faimosul Palat imperial nu pot spune prea multe pentru ca nu se viziteaza asa ca l-am admirat doar de la distanta si i-am facut o poza destul de nereusita:

Totusi, unde e traditia japoneza? Unde sunt casele vechi, strazile inguste cu felinare si renumitele temple? Am deschis iar ghidul care m-a indreptat spre Templul Asakusa Kannon, cel mai vechi templu din Tokyo, mai exact de prin anul 628. Chiar daca a fost distrus si reconstruit de mai multe ori, si-a pastrat totusi reputatia mai ales pentru ca aici se afla (chiar daca nu a fost niciodata aratata) o mica statuie de aur infatisandu-l pe Kannon, zeul milei. Pana sa ajungi la templu trebuie sa te lupti cu multimea, dar si cu tentatia de a cumpara suvenire, pe o strada unde comertul e in floare. Dupa ce ai facut slalom printre evantaie, sake, magneti, bete, kimonuri, vederi si tot ce iti poti imagina sau nu, pregateste-te pentru o noua experienta inedita: Japonia traditionala. Am trecut de poarta principala si am urmarit localnicii cum isi spalau mainile in fantana cu dragoni, trageau de sfoara unui clopot, aruncau un banut in cutia milei, apoi se inclinau de doua ori batand tot de atata ori din palme. De ce faceau asta? Pentru a atrage atentia zeilor in speranta ca le vor auzi rugaciunea. Am dat skip la aceasta experienta, ba chiar am avut tupeul sa-i trag in poza pe cei care o faceau. Oare am atras mania zeilor?

Zeii n-au tunat si fulgerat dar mi-au incurcat totusi planurile si n-am mai ajuns la Muzeul Ghibli, dedicat lui Hayao Miyazaki, unul dintre cei mai celebri regizori de animatie din Japonia. Iar pentru un fan al animatiei asiatice asta e o mare pierdere.
N-am fost nici noaptea prin Roppongi, celebrul cartier de party al gaijinilor, dar m-am relaxat in schimb la Onsen, o experienta pe care o recomand oricui calca vreodata taramul nipon.

Daca veti mai mult timp la dispozitie vizitati si colegiul Tehnic Aoyama care are o arhitectura cool inspirata de un robot imens manga:

Acestea-s doar cateva franturi din povestea de gaijin, pe care am sa le completez in functie de ce-mi mai amintesc…